Cuvantul „drept” deriva din latinescul directus ceea ce inseamna linie dreapta, rigla, drept. Corespondentul perfect, ideatic al termenului este jus – drept, dreptate, licit.
Ca o definitie generala, dreptul reprezinta un ansamblu de norme de conduita sociala cu scopul de a organiza viata intr-o comunitate.
in sens strict tehnic, restrans, dreptul este privit ca o stiinta – ansamblu de idei, notiuni, concepte si principii. stiinta care se ocupa cu studiul acestora se numeste stiinta juridica.
Uzual insa, termenul de drept desemneaza mai multe sensuri:
a) dreptul obiectiv – totalitatea normelor juridice, adica a regulilor de convietuire sociala instituite in societate.
b) dreptul pozitiv – acea parte a dreptului obiectiv aflata in vigoare la un moment dat. Reprezinta dreptul aplicabil, obligatoriu, dus la indeplinire la nevoie prin forta publica sau forta coercitiva a statului.
c) dreptul subiectiv – reprezinta facultatea, prerogativele, obligatiile ce-i revin unei persoane si posibilitatea de a-si apara impotriva tertilor drepturile lezate.
