Teoriile invatarii

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Panturu S
Invatarea nu este un fenomen exclusiv uman, respectiv, exclusiv social, ci el apartine intregii materii vii.
Chiar daca apartine intregii materii vii, pe fondul unor caracteristici generale, invatarea se realizeaza in forme si la niveluri diferite de la o specie la alta.

Izbanzile tehnicii au creat conditiile transferului invatarii din lumea vie in lumea neorganica, de la animal si om la masina, masina programata astfel incat sa poata si ea sa “invete”.



Definitii ale invatarii
Behavioristii (E.L.Thorndike, B.F.Skinner) definesc invatarea drept dobandirea de noi comportamente in urma actiunii repetate a unor stimuli asupra organismului si a fixarii unor reactii. Este in esenta o asimilare activa de informatie (retentie mnezica) insotita de achizitionarea de noi operatii si deprinderi.
Pentru E.Hunt, invatarea reprezinta o schimbare progresiva a comportamentului cu repetarea aceluiasi stimul, schimbarea neputand fi atribuita nici oboselii, nici modificarii sistemelor de receptie sau efectorilor.
Pentru E.Hilgard, invatarea este caracterizata prin schimbarea activitatii ca rezultat al exercitiului sau al reactiei la o situatie, in afara schimbarilor ce pot fi atribuite tendintelor reactionale innascute, maturizarii sau starilor temporare ale organismului (oboseala).

C.Osgood pune invatarea in dependenta de restructurarile pe care le provoaca noii stimuli in sistemul de comportament autoreglat al subiectului.
J.Piaget intelege invatarea intr-un sens general ca asimilare informationala succedata de acomodare sau restructurare operationala, ceea ce se reduce la un act de echilibrare.
Majoritatea definitiilor date invatarii fac referile la:
o anumita modificare de conduita;
o modificare profunda, selectiva, care se produce sistematic, stabil, intr-o directie determinata (in directia perfectionarii reactiei de raspuns la situatie, a cresterii productivitatii conduitei);
o modificare adaptativa provocata de intalnirea constanta, repetata cu una si aceeasi situatie stimulativa, sau de contactul anterior cu situatia data;
conduita modificata, ca reactie externa de adaptare este precedata de reactia interna;
reactia interna si, respectiv, reactia externa opereaza in baza informatiei, in diferitele sale variante.

Definitia invatarii:
“invatarea reprezinta acel proces evolutiv, de esenta informativ-formativa, constand in dobandirea (receptionarea, stocarea si valorificarea interna) de catre fiinta vie, intr-o maniera activa, explorativa, a experientei proprii de viata si, pe aceasta baza, in modificarea selectiva si sistematica a conduitei, in ameliorarea si perfectionarea ei controlata si continua sub influenta actiunilor variabile ale mediului ambiant” (Golu, P., 1985, p. 24).
invatarea este o schimbare in comportamentul individual ca urmare a unei experiente proprii.