Testarea psihologica - Cerinte fundamentale in construirea unui chestionar

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu conf. dr. Anca Dobrean
In construirea unui chestionar de evaluare a personalitatii exista doua probleme esentiale cu care se confrunta orice psiholog: 1. definirea constructului, deci a trasaturii care trebuie masurata; 2. construirea unui set de itemi prin care subiectul este „intrebat“ in legatura cu acele comportamente care sunt relevante pentru trasatura respectiva sau in legatura cu situatiile relevante pentru acea trasatura. Raspunsurile subiectului la acesti itemi vor servi ca indicatori ai constructului.

Un tip de cerinte in prima etapa de construire a unui chestionar priveste alegerea tipului de proba sau chestionar. Ce proba alegem depinde de: 1. scopul testarii (ce testam) si 2. definirea domeniului de aplicare (de ce testam: consiliere vocationala, expertiza clinica, expertiza judiciara, psihoterapie, selectie profesionala sau reorientare profesionala etc.). Acest gen de probleme apare in masura in care testarea trebuie sa raspunda, desigur, unor probleme specifice care apar uneori intr-un context specific ce trebuie definit, la randul lui, iar pe de alta parte psihologul porneste de la bun inceput avertizat in legatura cu tipul de expectatii ale subiectului (motivatii, stari afective, atitudini, prejudecati si idiosincrasii) care pot distorsiona comunicarea prin chestionar.

Alegerea tipului de probe inseamna, in aceasta etapa, in acelasi timp, construirea itemilor experimentali cu un set de cerinte care tin intrinsec de construirea chestionarului: adecvarea continutului itemilor, numarul de itemi, omogenitatea sau neomogenitatea acestora. Aceste cerinte vor influenta calitatile psihometrice ale itemilor si ale chestionarului, aspecte pe care le vom discuta mai pe larg in alt subcapitol.



O a doua etapa, ulterioara constituirii unui prim esantion de itemi, priveste aplicarea experimentala a acestora. Initial, aplicarea se poate realiza pe un minim de 20 subiecti (Meili, 1964), pentru a raspunde unor intrebari ce se refera la factori care pot influenta aleatoriu rezultatele, diminuand fidelitatea.

Dintre sursele de eroare posibile ce pot fi avute in vedere si corectate in aceasta etapa mentionam: 1. standardizarea corecta a instructajului si a conditiilor specifice de raspuns; 2. standardizarea tipului de raspuns; 3. formularea unor itemi sau scale de „validare“ a chestionarului in raport cu atitudinea subiectului (supra- sau subestimare a unor simptome sau situatii, atitudini de fatada, gradul de dezirabilitate la diferite genuri de subiecti); 4. construirea unor exemple introductive.

A treia etapa a experimentarii priveste analiza statistica preliminara, pentru eliminarea itemilor care nu sunt omogeni, nu sunt semnificativi, dubleaza un anumit aspect investigat etc. Se realizeaza, in genere, pe un numar de subiecti care sa permita clarificarea urmatoarelor aspecte: 1. nivelul de dificultate al itemilor; 2. repartitia corecta a raspunsurilor in functie de diferite posibilitati (precizarea grilei); 3. capacitatea de discriminare.

A patra etapa are ca scop standardizarea interpretarii prin standardizarea chestionarului. O prima cerinta este constituirea, conform etapelor anterioare, a chestionarului in forma lui definitiva. O a doua este de a construi un esantion sau lot de subiecti cat mai diversificat, in functie de criteriile specifice categoriei de persoane testate cu acest instrument. Pe acesti subiecti vom aplica: consemnele definitive, exemplele care ajuta la familiarizarea subiectului cu tipul de probleme, experimentarea limitei de timp avute in vedere (daca este cazul acestui din urma aspect, se va cere subiectilor sa incercuiasca numarul itemului la care raspund, apoi, din minut in minut, acelasi lucru, pana cand ultimul subiect termina de raspuns).