Testele de comparatie prezentate pana aici (t pentru esantioane independente si ANOVA) au vizat situatii in care mediile comparate apartineau unor grupuri compuse din subiecti diferiti (motiv pentru care sunt denumite ca „independente”, sau „necorelate”). Din cauza ca acest model de cercetare presupune comparatii intre subiecti, el se mai numeste si model intersubiect (between subject design).
Un alt model uzual in cercetarea psihologica vizeaza comparatia a doua (sau mai multe) valori masurate pe aceiasi subiecti. Iata cateva ilustrari tipice:
a)Situatia in care o anumita caracteristica psihologica se masoara inaintea unei conditii si apoi, dupa actiunea acesteia. Exemple: (i) evaluarea nivelului anxietatii inainte si dupa un program de desensibilizare; (ii) evaluarea performantei cognitive a unui lot de subiecti, inainte si dupa procedura de ascensiune simulata in camera barometrica la 5000m; (iii) evaluarea timpului de reactie inainte si dupa ingerarea unei substante. Deoarece se bazeaza pe masurari repetate ale unei variabile pe aceiasi subiecti, acest model de cercetare este cunoscut ca „modelul masurarilor repetate” (repeated-measures design).
b)Situatia in care cercetatorul utilizeaza doua conditii de investigare, dar plaseaza aceiasi subiecti in ambele conditii. De exemplu, intr-un studiu asupra efectelor unui anumit tip de stimulare, se pot masura undele cerebrale, simultan in cele doua emisfere cerebrale. Fiind vorba despre masurarea unor variabile care sunt evaluate concomitent, la aceiasi subiecti, acesta este un model „intrasubiect” (within-subjects design).
c)Cazul in care natura situatiei experimentale nu permite utilizarea acelorasi subiecti pentru cele doua masurari, de exemplu, in contextul unei interventii terapeutice care are un efect pe termen foarte lung. in acest caz este se poate gasi pentru fiecare subiect corespunzator conditiei initiale un subiect „similar”, corespunzator conditiei finale, constituind astfel „perechi de subiecti” apartinand fiecare unui grup distinct, intre care se poate face o comparatie directa. Ca urmare, desi diferiti, vom trata cei doi subiecti din pereche ca si cum ar fi aceeasi persoana. Sau, intr-un alt context, putem compara subiecti care sunt intr-un anumit tip de relatie, interesandu-ne diferenta dintre ei sub o anumita caracteristica.
De exemplu, ne poate interesa daca intre nivelul de inteligenta dintre baietii si fetele care formeaza cupluri de prieteni exista o anumita diferenta. in acest caz, desi avem doua esantioane distincte, fiecarui subiect din esantionul de baieti ii corespunde un subiect din esantionul de fete, constituirea celor doua esantioane facandu-se pe baza relatiei de prietenie dintre ei. in aceeasi categorie se afla comparatiile intre perechi de gemeni, sau cele dintre soti. in astfel de cazuri, avem de a face cu asa numitul model al ”esantioanelor perechi” (matched pairs design).
