Activele suport ale derivatelor financiare pot fi clasificate in cinci mari grupe: actiuni; valute; rata dobanzii: activele financiare purtatoare de dobanda, cele mai frecvent utilizate ca active suport sunt: obligatiunile de stat pe termen mediu si lung si bonurile de tezaur; indicii bursieri: acestia nu sunt prin ei insisi active financiare; marfurile: acestea nu sunt active financiare, insa trebuie mentionate, deoarece punctul de pornire in crearea derivatelor l-a constituit marfa.

Contractele forwards - sunt contracte la termen ferm, nestandardizate din punct de vedere al cantitatii, calitatii si pretului activului-suport. De asemenea data scadentei este convenita intre parti iar marimea contractului se stabileste in functie de natura tranzactiei si de necesitatile partilor.



In cazul contractului forward cei doi parteneri se cunosc, obiectul contractului putand fi orice marfa sau activ financiar pentru care cei doi isi manifesta interesul. Contractele futures se pot defini ca un angajament standardizat de a cumpara sau vinde un anumit activ financiar la o data viitoare si la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei.

In cazul unui contract futures, cumparatorul si vanzatorul contractului nu se cunosc intre ei, ci doar stiu piata pe care se desfasoara tranzactia. Nu ei hotarasc activul suport care face obiectul contractului ci bursa care ofera contractul in mod standardizat.

Bursa specializata stabileste precis calitatea sau caracteristicile activului suport, precum si diferentele de pret ce urmeaza a fi calculate in cazul in care nu se livreaza activul suport standard ci un activ suport de o calitate inferioara. De obicei scadenta contractelor futures nu depaseste 12 luni.