Pentru a-si spori consumul de bunuri si servicii, natiunile tind sa se specializeze in producerea acelor bunuri pe care le pot realiza mai eficient decat alte natiuni, adica cu costuri mai mici, obtinand un surplus destinat schimbului international. Specializarea internationala ne ajuta sa explicam un alt concept fundamental, ce defineste cadrul general in care se desfasoara schimburile dintre tari: diviziunea internationala a muncii. Ea permite fiecarei natiuni sa consume, prin schimb, mai multe bunuri si servicii decat ar fi posibil in absenta specializarii. in cadrul diviziunii internationale a muncii, natiunile tind sa cumpere din strainatate bunurile pe care fie le produc cu cheltuieli mai mari decat alte natiuni, fie le produc la un nivel calitativ inferior, fie, pur si simplu, nu le pot produce. Diviziunea internationala a muncii reprezinta expresia sintetica, la scara mondiala, a tendintelor de specializare a natiunilor sau grupurilor de natiuni in acele domenii, sectoare, industrii, ramuri, subramuri, produse care prelucreaza in modul cel mai eficient resursele de care dispun entitatile respective, in vederea participarii lor la circuitul economic mondial. Participand la diviziunea internationala a muncii, natiunile isi ajusteaza productia interna la caracteristicile cererii de pe piata mondiala, rezultatul fiind o alocare eficienta a resurselor la nivel mondial.
Intensificarea circulatiei internationale a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si a celorlalti factori de productie face ca actualmente, economiile tarilor lumii sa se gaseasca intr-o stransa interdependenta. Relatiile economice internationale au evoluat de-a lungul timpului sub impactul dezvoltarii economice a natiunilor, a revolutiilor industriale, agricole, informationale, etc., dobandind configuratia actuala abia la inceputul sec. XX, cand procesul formarii pietei mondiale a fost, in linii mari, incheiat. Dupa cel de-al doilea razboi mondial dezvoltarea REI s-a accelerat, comertul si cooperarea economica dintre natiunile lumii cunoscand o crestere fara precedent. Azi, REI cuprind o arie vasta de operatiuni si tehnici avand ca obiect schimburile comerciale, cooperarea in diverse domenii, investitiile, relatiile financiar-monetare si de plati, etc., ce presupun transferuri de valori peste granitele de stat. Totalitatea acestor transferuri sau fluxuri, privite in stransa lor interdependenta, formeaza circuitul economic mondial. Principalele sale componente sunt: circulatia internationala a bunurilor si serviciilor, circulatia internationala a capitalurilor, cooperarea economica internationala, circulatia activelor monetar-financiare, circulatia internationala a fortei de munca, transferurile internationale de tehnologie, circulatia internationala a informatiei si cunostintelor.
