Tranzactiile de comert exterior reprezinta o componenta a sferei afacerilor internationale, in raport cu care se particularizeaza, prin natura obiectului, calitatea participantilor si mecanismele de realizare. Principala forma a tranzactiilor de comert exterior o reprezinta exportul-importul de marfuri, bunuri corporale. Afacerile internationale - se precizeaza intr-o lucrare de specialitate americana reprezinta o „cariera tulburatoare" si un fel de „chemare romantica", ce devine irezistibila pentru multi intreprinzatori care vor sa inceapa o afacere sau sa se angajeze intr-un domeniu.
1.Tranzactia de comert exterior: definire, fundamentare
1.1. Sfera afacerilor internationale
Realizarea unei afaceri implica reunirea mai multor conditii:
-interactiunea agentilor economici si incheierea de intelegeri /tranzactii
-crearea unor structuri care sa permita mobilizarea si dirijarea resurselor in scopuri lucrative
-asumarea riscului privind rezultatele viitoare ale afacerii, in conditiile caracterului complex al mediului - economic, politic, institutional - in care se realizeaza afacerea;
-asigurarea sustenabilitatii procesului, adica a reluarii continue a acestuia si a remunerarii celor implicati. in functie de obiectul ei, afacerea este calificata drept:
-afacere industriala, cand este vorba de procese de transformare a unor resurse in produse finite; aici intra activitatile economice din sectoarele primar si secundar un domeniu aparte il reprezinta serviciile imateriale, care includ turismul, transporturile s.a.
-afacere comerciala, cand este vorba de procese de schimb, respectiv ceea ce se intelege in general prin comert;
-afacere financiara, respectiv valorificarea directa a fondurilor banesti pentru obtinere de profit (in sectorul bancar si cel al pietei de capital).
Din punctul de vedere al mediului in care se realizeaza, afacerile pot fi: -interne, cand se deruleaza in cadrul unui spatiu national determinat; -internationale, cand implica state diferite, adica se deruleaza in mediul mondial.
in sfera afacerilor internationale se delimiteaza, din punctul de vedere al continutului lor, doua componente: afacerile financiare si afacerile economice (industriale si comerciale).
Afacerile financiare internationale (sau tranzactiile financiar-valutare internationale) au drept motivatie atragerea si valorificarea fondurilor banesti de pe piata internationala a creditului si de pe piata internationala de capital.
Afacerile economice internationale (tranzactiile economice internationale) se deruleaza in economia reala si au drept motivatie valorificarea resurselor (materiale financiare si umane) in procese de schimb si transformare
in domeniul afacerilor economice internationale se disting tranzactiile comerciale internationale, respectiv operatiunile internationale in sfera comertului, si operatiunile internationale in sfera productiei, in principal investitiile straine directe.
Din punctul de vedere al raporturilor de interdependenta dintre parti, afacerile economice internationale cuprind: operatiunile comerciale internationale (operatiunile de comert exterior in sens restrans), aliantele strategice si cooperarile internationale, implantarile in strainatate.
Aceste forme de tranzactii internationale corespund diferitelor stadii de internationalizare a afacerilor firmei.
Un prim stadiu al dezvoltarii internationale a afacerilor il reprezinta internationalizarea procesului de comercializare a marfii. Acestui stadiu ii corespund, in primul rand, exportul de marfuri, bunuri si servicii, dar si operatiunile combinate (contrapartida, reexportul) sau unele forme de implantare comerciala in strainatate (crearea de birouri comerciale).
Un al doilea stadiu al dezvoltarii afacerilor internationale il reprezinta internationalizarea productiei. Aceasta se poate realiza prin diferite forme de aliante si cooperari internationale, care vizeaza:-transferul de tehnologie in vederea multiplicarii in strainatate a marfii (licentiere, francizare, vanzare de know-how etc.);
-delocalizarea partiala sau totala a unor capacitati de productie si integrarea marfii in sistemul propriu de distributie interna si internationala (productie in löhn, subproductie etc.);
-crearea in strainatate de unitati de productie si comercializare in sistemul societatilor mixte.
