Codurile folosite in transferul de informatii sunt standardizate sociocultural si conditionate biologic de integritatea receptorilor si emitatorilor.
Prezenta limbajului ca modalitate de comunicare verbala da specificitate intercomunicarii umane, oferindu-i o polivalenta semnificativa infinita.
Comunicarea non verbala se realizeaza prin utilizarea unor mijloace cu functie de semnalizare – tinuta, mimica, atitudine, care vin sa intregeasca sau „sa inlocuiasca” limbajul, avand insa cel mai adesea o functie de complementaritate fata de acesta.
Dupa Enatescu V. s-au putut diferentia experimental urmatoarele tipuri de comunicare non verbala:
- comunicarea metaverbala (care sprijina si intareste comunicarea verbala)
- comunicarea paraverbala (diferita si in contrasens cu cea verbala) si
- comunicarea disverbala (aparand ca o modificare in sens patologic a comunicarii non verbale).
