Foarte veche ca indeletnicire a omului, cresterea animalelor ca stiinta a luat nastere in anul l846 odata cu infiintarea primei catedre de specialitate in cadrul Institutului National agricol de la Versailles. Termenul de zootehnie este introdus mult mai tarziu, in anul 1884 de catre Gasparin, termen adoptat din limba greaca, format din imbinarea cuvintelor zoon=animal si technos=tehnica.
Daca din punct de vedere etimologic zootehnia semnifica tehnica cresterii animalelor, ca stiinta aceasta are un continut mult mai complex decat simpla semnificatie etimologica a termenului. Astfel zootehnia, in acceptiunea actuala, este considerata stiinta care se ocupa cu studierea si stabilirea principiilor si metodelor care stau la baza tehnologiilor de producere, crestere, inmultire si ameliorare a animalelor domestice, in scopul obtinerii unor productii animaliere din ce in ce mai mari, calitativ superioare si la un pret de cost cat mai scazut.
Pornind de la constatarea ca productiile animalelor sunt rezultatul functionalitatii organelor, aparatelor si sistemelor organismului, rezulta ca pentru a realiza performante ridicate este necesara cunoasterea mecanismelor de intensificare a activitatii acestora, pentru a marii gradul de conversie a furajelor in produse animaliere, cat si cunoasterea interactiunii factorilor ereditari cu cei naturali si artificiali ai mediului ambiant.
intrucat unele aspecte biologico-economice sunt comune tuturor speciilor, iar altele sunt caracterisitice fiecarei specii si chiar productii in parte, studiul zootehniei se sistematizeaza in doua mari parti:
zootehnie generala;
zootehnie speciala (tehnologia cresterii animalelor).
Zootehnia generala studiaza, elaboreaza si stabileste principiile si metodele generale, care stau la baza tehnologiilor de producere, crestere, inmultire si ameliorare a tuturor speciilor de animale.
Zootehnia speciala se ocupa cu studiul aplicarii principiilor si metodelor generale, diferentiat pe specii, productii si rase de animale.
Continutul cursului evidentiaza foarte clar stransa legatura cu alte discipline biologice. Astfel studiul originii si formarii speciilor si raselor de animale domestice apeleaza la date de biologie generala si taxonomie, cunoasterea materialului biologic apeleaza la cunostintele de anatomie, fiziologie, histologie, cresterea si exploatarea apeleaza la discipline de biologie aplicata cum sunt: alimentatia, ameliorarea, reproductia, zooigiena, management, marketing, prognoza, matematica s.a. Rezulta deci ca specialistii care lucreaza in acest domeniu trebuie sa cunoasca particularitatile intregului complex de factori care determina valoarea zooeconomica si productiile animalelor domestice.
Importanta economica si sociala a cresterii animalelor
Zootehnia constituie una din cele mai vechi ramuri ale agriculturii care asa cum mentiona Xenofon reprezinta mama si doica tuturor indeletnicirilor umane. Importanta economica a cresterii animalelor rezida direct din multiplele si variatele produse pe care le furnizeaza omului cat si datorita unor servicii in calitate de animale de munca, paza, vanatoare, sport, de laborator, s.a. Totodata animalele contribuie la rentabilizarea altor ramuri de productie.
