Publicat: 08 Aug 2005 | Vizualizari: 5152

S-o spunem imediat: nu mai mult de trei ani si nu mai putin de sase luni. Nu mai mult de trei ani, fiindca daca in trei ani de lucru nu s-a reusit sa se circumscrie subiectul si sa se gaseasca documentatia necesara, aceasta inseamna doar trei lucruri:1. s-a ales o teza gresita superioara puterilor noastre;2. avem de-a face cu niste nemultumiti care ar vrea sa spuna totul si sa continue sa lucreze timp de douazeci de ani, in timp ce un cercetator abil trebuie sa fie capabil sa-si fixeze niste limite, fie si modeste, si sa produca ceva definitiv intre aceste limite;3. a inceput nevroza tezei, cand o lasam balta, cand o reluam, ne simtim nerealizati, intram intr-o stare de dispersie, folosim teza ca alibi pentru multe lasitati, nu vom obtine licenta niciodata. Nu mai putin de sase luni, fiindca si a vrea sa faci echivalentul unui bun studiu pentru o revista, care sa nu ia mai mult de saizeci de coli, intre a studia planul lucrarii, a cauta bibliografia, a fisa documentele si a asterne textul, sase luni trec intr-o clipa. Desigur, un cercetator mai matur scrie un studiu si intr-un timp mai mic: dar are in spate ani si ani de lecturi, de fise, de notite, pe care, in schimb, studentul trebuie sa le alcatuiasca din nimic.Cand vorbim de sase luni sau de trei ani, ne gandim fireste nu la timpul redactarii definitive, care poate lua si o luna saucincisprezece zile, potrivit cu metoda cu care s-a lucrat: ne gandim la acel lasou de timp care trece de la ivirea primei idei a tezei pana la consemnarea finala a lucrarii elaborate. Si astfel poate exista un student care lucreaza efectiv la teza un singur an, dar fructifica idei si lecturi pe care, fara a sti la ce i-ar fi folosit, le-a acumulat in cei doi ani precedenti.Idealul, dupa parerea mea, este a alege teza (cu conducatorul stiintific respectiv) catre sfarsitu1 celui de-al doilea an de universitate. La acel punct ne-am familiarizat deja cu diversele materii si se cunoaste chiar si subiectul, dificultatea, starea disciplinelor insesi la care inca nu s-a dat examen. 0 alegere atat de timpurie nu e nici compromitatoare, nici iremediabila. Avem timp un an bun de zile pentru a intelege ca ideea era gresita si a schimba subiectul, conducatorul stiintific sau chiar disciplina. Sa se retina bine ca si faptul de a cheltui un an pe o teza de literatura greaca, pentru a observa apoi ca se prefera o teza de istorie contemporana, nu e pe de-a-ntregul timp pierdut: vom fi invatat cel putin cum se a1catuieste bibliografia preliminara, cum se fiseaza un text, cum se organizeaza un sumar. Sa ne reamintim ce-am spus la 1.3.: o teza serveste inainte de toate pentru a invata coordonarea ideilor, independent de subiectul sau.Alegand astfel teza catre sfarsitul anului al doilea, aveti trei veri de dedicat cercetarii si, daca se poate, calatoriilor de studiu; se pot alege programele examenelor finalizandu-le cu teza. Sigur, daca se face o teza de psihologie experimentala este greu sa dati cu ea examenul de literatura latina; dar cu multe alte materii cu caracter filosofic si sociologic putesi sa va puneti de acord cu profesorul in privinta unor texte, fie si in substituirea celor prescrise, care fac ca discutia de la acel examen sa reintre in ambianta propriului interes dominant. Cand este posibil asa ceva fara contorsiuni dialectice sau mici trucuri puerile, un profesor inteligent prefera totdeauna ca studentul sa pregateasca un examen motivat si orientat decat un examen intamplator, fortat, pregatit fara pasiune, numai pentru a depasi o bariera de neeliminat. A alege teza la sfarsitul celul de-al doilea an inseamna a avea timp pana in octombrie al anului al patrulea pentru a lua licenta in timp ideal avand la dispozitie doi ani intregi. Nimic nu impiedica alegerea tezei mai inainte. Nimic nu ne impiedica s-o alegem dupa, daca se accepta ideea de a fi ajuns la sfarsitul studiilor fara nici un examen. Totul ne dezvata sa alegem foarte tarziu. Si fiindca o buna teza trebuie sa fie discutata pas cu pas cu conducatorul stiintific, in limitele posibilului. Si nu atat pentru a mitiza pe profesor, ci fiindca a scrie o teza este ca ai cum ai scrie o carte, este un exercitiu de comunicare care presupune existenta unui public: iar conducatorul stiintific este unicul esantion de public competent de care dispune studentul pe parcursul propriei lucrari. 0 teza nacuta In ultimul moment il obliga pe conducatorul stiintific sa corecteze rapid capitolele sau de-a dreptul lucrarea deja facuta. Daca, apoi, conducatorul stiintific o vede in ultimul moment si e nemultumit de rezultate, il va ataca pe candidat in comisia de licenta, cu rezultate neplacute. Neplacute si pentru conducatorul stiintific, care n-ar trebui sa ajunga niciodata la comisie cu o teza care nu-i place: este o teza ratata ai pentru el. Daca el chiar crede ca studentul n-ar reusi sa se angreneze in munca sa, trebuie sa i-o spuna mai inainte, sfatuindu-l sa faca o alta teza ori de a mai astepta inca putin. Daca, pe urma, candidatul, in ciuda acestor sfaturi, considera sau ca, intr-un fel, conducatorul stiintific n-are dreptate sau ca problema timpului e presanta pentru el, tot va infrunta riscul unei discutii furtunoase, dar cel putin o va face in cunoatinta de cauza. Din toate aceste observatii se deduce ca teza de sase luni, chiar daca admisa ca un rau mai mic, nu reprezinta de fapt cel mai bun lucru (numai daca, asa cum spuneam, subiectul ales in ultimele sase luni ar permite fructificarea unor experiente elaborate in anii precedenti). Cu toate acestea, pot exista cazuri de necesitate in care trebuie rezolvat totul in sase luni. Si atunci e vorba de a gasi un subject care sa poata fi abordat intr-un mod demn si serios in acea perioada de timp. N-as vrea ca toata aceasta discutie sa fie luata in sens foarte comercial, ca si cum am vedea teze de sase luni si teze de sase ani, la preturi diferite ai pentru once soi de client. Dar e sigur ca poate exista si o buna teza de sase luni. Insusirile tezei de sase luni sunt:1. subiectul trebuie sa fie circumscris;2. subiectul trebuie sa fie contemporan, spre a nu trebui cautata o bibliografie care sa ne duca tocmai la greci; ori trebuie sa fie un subiect marginal despre care s-a scris foarte putin;3. documentele de orice fel trebuie sa tie disponibile intr-o arie restransa si usor de consultat. Sa dam cateva exemple. Daca aleg ca subiect Biserica Santa Maria de la Castelul Alessandria, pot spera sa gasesc tot ceea ce imi foloseate, pentru a-i reconstitui istoria si intamplarea privind restaurarile, ln biblioteca publica din Alessandria ai in arhivele orasenesti. Spun pot spera, fiindca fac o ipoteza si ma pun in conditia unui student care cauta o teza de sase luni. Dar ar trebui sa ma informez, mai inainte de a pomi la drum cu proiectul, spre a controla daca ipoteza mea este valabila. In plus, ar trebui sa fiu un student care locuieste in provincia Alessandnia; daca locuiesc la Caltanisetta, am avut o foarte proasta idee. Mai mult, exista un dar. Daca anumite documente sunt disponibile, dar ar fi vorba de manuscrise medievale nepublicate vreodata, ar trebui sa stiu ceva paleologie si, deci, sa posed o tehnica de lectura si de descifrare a manuscriselor. Si iata ca acest subject, care parea asa de usor, devine dificil. Daca insa descopar Ca totul a fost publicat, cel putin din secolul al XIX-lea incoace, ma misc in sigurana. Alt exemplu. Raffaele La Capria este un scriitor contemporan care a scris numai trei romane si o carte de eseuri. Toate sunt acum publicate de acelasi editor, Bompiani. Sa ne imaginam o teza cu titlul Destinul lui Raffaele La Capria in critica italiana contemporana. Cum astazi, orice editor are in propriile sale arhive studiile critice ai articolele aparute despre autorii sai, printr-o senie de sederi la sediul editurbi de la Milano, pot spera sa conspectez aproape totalitatea textelor care ma intereseaza. In plus, autonul e in viata si pot sa-i scriu sau sa ma duc sa-i iau un interviu, scotand de la el alte indicatii bibliognafice si, aproape sigur, niste fotocopii ale unor texte care ma intereseaza. Fireate, un anumit studiu critic ma va trimite la alti autoni cu care La Capria e comparat sau opus. Campul se largeate putin, dar intr-un mod rezonabil. Si, apoi, daca l-am ales pe La Capria este fiindca aveam deja unele intenese de literatura italiana contemporana, altminteni decizia a fost luata in mod cinic, la rece si, in acelasi timp, nesabuit.0 alta teza de sase luni: Interpretarea celui de-al doilea razboi mondial in cartile de istorie pentru scolile medii din ultimii cincizeci de ani. Este poate putin mai complex a identifica toate cartile de istorie in circulatie, dar editurile scolare nu sunt atat de multe. Odata posedate ori fotocopiate toate textele, se stie ca aceste tratani ocupa putine pagini, iar munca de comparatie poate fi facuta, si inca bine, in scurt timp. Fireste, nu se poate judeca modul in care o carte vorbeste de cel de-al doilea razboi mondial daca nu se confrunta aceasta tratare specifica cu tabloul istoric general pe care acea carte il ofera; si, deci, este de lucrat putin in profunzime. Nici nu se poate porni la drum fara a nu fi asumat ca parametru o jumatate de duzina de istorii acreditate despre cel de-al doilea razboi mondial. Dar e clar ca daca s-ar elimina toate aceste forme de control critic, teza ar putea fi facuta nu in sase luni, ci intr-o saptamana si atunci n-ar mai fi o teza de licenta, ci un articol de ziar, fie si acut si stralucitor, dar incapabil sa documenteze capacitatile de cercetare ale candidatului.Sursa : Umberto Eco - Cum se face o teza de licenta