studentie.ro  »  Universitar  »  Licenta  »  CE ESTE 0 TEZA DE LICENTA SI LA CE FOLOSESTE

CE ESTE 0 TEZA DE LICENTA SI LA CE FOLOSESTE

calendar_month 08 Aug 2005, 00:00
Teza de licenta este o lucrare dactilografiata, de o marime medie variind intre o suta si patru sute de coli, in care studentul trateaza o problema referitoare la orientarea de studii in care vrea sa-si ia licenta. Teza este, potrivit legii italiene, indispensabila pentru a lua licenta. Atunci cand a dat toate examenele prescrise, studentul prezinta teza in fata unei comisii de licenta care asculta referatul conducatorului stiintific (profesorul cu care Se face teza) si a / sau ale coreferentului/ coreferentilor, care aduce I aduc si unele obiectii candidatului; se isca de-aici o discutie la care iau parte si ceilaiti membri ai comisiei. Din cuvintele celor doi conducatorul stiintifici, care garanteaza asupra caiitatii (sau asupra defectelor) lucrarii scrise, si din capacitatea pe care candidatul o arata in sustinerea opiniilor exprimate in scris se iveste judecata comisiei. Calculand si media inclusa in notele de la examene, comisia acorda o nota tezei, care poate merge de la minimum saizeci si sase la maximum o suta zece, cum Iaudae si dreptul de tiparire.Aceasta este cel putin regula in aproape totalitatea facultatilor umaniste.Odata descrise caracteristicile externe ale lucrarii si ritualul in care se insereaza, n-am spus inca prea mult despre natura tezei. Inainte de toate, de ce universitatea italiana cere, ca o conditie pentru licenta, o teza?Sa se bage bine de seama ca acest criteriu nu functioneaza in majoritatea universitatilor straine. In unele exista diverse nivele de licenta ce pot fi atinse fara teza; in altele exista un prim nivel, corespunzator grosso modo licentei noastre, care nu da dreptul la titlul de doctor, si care poate fi atins fie cu aceeasi serie de examene, fie cu o lucrare cu pretentii mai modeste; in altele exista diverse nivele de doctorate care cer lucrari de o complexitate diferita... Dar de obicei adevarata teza este rezervata unui fel de super-licenta, doctoratul, la care adera doar aceia care vor sa se perfectioneze si sa se specializeze in cercetarea stiintifica. Acest tip de doctorat are diverse nume, dar il vom indica de-acum incolo cu o sigla anglo-saxona de uz aproape international, PhD (care semnific Philosophy Doctor, doctor in filosofie, dar care desemneaza orice tip de doctor in materii umaniste, de la sociolog la profesorul de greaca; in materiile neumaniste sunt folosite alte sigle ca de exemplu MD, Medicine Doctor).Lui PhD i se opune insa ceva foarte apropiat licentei noastre si pe care il vom indica de-acum incolo cu termenul de Licenta.Licenta, in feluritele sale forme, se apropie de exercitiul profesiunii; in schimb, PhD se apropie de activitatea academica, asta insemnand ca cine ia un PhD mai mult ca sigur va imbratisa cariera universitara.In universitatile de acest tip, teza este totdeauna teza de PhD, teza de doctorat, si constituie o lucrare originala de cercetare, cu care candidatul trebuie sa demonstreze ca este un cercetator capabil sa impinga inainte disciplina careia i se dedica. si, de altfel, nici nu se face, precum teza noastra de licenta, la douazeci si doi de ani, ci la o varsta mai avansata, si uneori chiar la patruzeci sau cincizeci de ani (chiar daca exista si PhD foarte tineri). De ce atat de mult timp? Fiindca e vorba tocmai de o cercetare originala, la care fireste trebuie stiut ceea ce-au spus despre subiect ceilalti cercetatori, dar trebuie mai ales sa se descopere ceva ce ceilalti n-au spus inca. Cand vorbim de descoperire, mai ales la materiile umaniste, nu ne gandim la inventii rasunatoare, precum descopenrea sciziunii atomului, teoria relativitatii sau un medicament care sa vindece cancerul: pot exista descoperiri si modeste si e considerat un rezultat stiintific chiar si un mod nou de a citi si intelege un text clasic, identificarea unui manuscris care arunca o noua lumina asupra biografiei unui autor, o reorganizare si o relectura a unor studii precedente care duc la afirmarea si ordonarea ideilor ce rataceau vag in diverse alte texte. In orice caz, cercetatorul trebuie sa produca o lucrare pe care, in teorie, ceilalti cercetatori ai ramurii n-ar trebui s-o ignore fiindca spune ceva nou.Teza in stil italian e de acelasi tip? Nu in mod necesar. De fapt. elaborata, cum este, cel mult intre douazeci si doi si douazeci si patru de ani, In timp ce inca se sustin examenele umversitare, nu poate reprezenta incheierea unei lungi si meditate lucrari, proba unei maturitati complete. Astfel, se intampla ca exista teze de licenta (facute de studenti in mod special dotati) care sunt adevarate teze de PhD si altele care nu ating acest nivel. Nici universitatea nu pretinde asta cu orice pret: poate exista o buna teza care nu este teza de cercetare, ci teza de compilare.Intr-o teza de compilatie, studentul demonstreaza simplu ca si-a facut in mod critic o viziune asupra celei mai mari parti a literaturii existente (si deci asupra scrierilor publicate despre subiect) si ca este capabil sa o expuna in mod limpede, cautand sa lege intre ele diversele puncte de vedere, oferind astfel o panorama inteligenta, poate utila din punct de vedere informativ si unui specialist al ramurii care, asupra acelei probleme particulare. nu facuse niciodata studii aprofundate.Iata prin urmare un prim avertisment: se poate face o teza de compilatie sau o teza de cercetare; sau o teza de Licenta sau o teza de PhD.O teza de cercetare este totdeauna mai lunga, mai obositoare si cu o mai mare implicare; o teza de compilatie poate fi si lunga si obositoare (exista lucrari de compilatie care au necesitat ani si ani) dar de obicei poate fi facuta in cel mai scurt timp si cu cel mai mic risc.Asta nu inseamna in nici un chip ca acela care face o teza de compilatie isi blocheaza drumul cercetarii: compilatia poate constitui un act de seriozitate din partea tanarului cercetator care, mai inainte de a incepe sa cerceteze cu adevarat, vrea sa-si clarifice anumite idei documentandu-se bine.Dimpotriva, exista teze care pretind ca sunt de cercetare si care, in schimb, sunt facute in pripa si sunt teze proaste, care il irita pe cel care le citeste si nu-l bucura deloc pe cel care le face.Astfel, alegerea intre teza de compilatie si teza de cercetare este legata de maturitatea, de capacitatea de munca a candidatului. Adesea - si din nefericire - ea este legata si de factori economici, fiindca este indubitabil ca un student care lucreaza are mai putin timp, mai putina energie si evident mai putini bani ca sa se dedice cercetarilor (ce implica deseori achizitionarea de carti rare si costisitoare, calatorii in mari orase universitare in biblioteci straine si asa mai departe).Din pacate, in aceasta carte nu se vor putea da sfaturi de ordin economic. Pana doar cu putin timp in urma, in toata lumea, universitatea era privilegiul studentilor bogati. Nici nu se poate spune ca astazi simpla existenta de burse de studiu, burse de calatorie, fonduri pentru sejur in universitati straine ar rezolva chestiunea chiar pentru toti. Idealul este cel al unei societati mai drepte in care a studia sa devina o munca platita de stat, in care sa fie platit acela care are vocatia studiului si in care sa nu fie necesar a avea cu totii peticul de hartie pentru a gasi un loc, a obtine o promovare, a trece inaintea altora printr-un concurs.Dar universitatea italiana, si societatea pe care ea o exprima, este pentru moment aceea care e: nu ne ramane decat sa ne dorim ca studentii din orice categoria sa poata frecventa fara a se supune la sacrificii stresante si sa purcedem in a explica in cate feluri se poate face o teza demna, calculand timpul si energiile la dispozitie, ca si propria vocatie specifica.