In tratamentul afectiunilor oculare se recurge mai ales la aplicatiile locale de diverse preparate, intrucat tratamentul general este ineficace, indeosebi in combaterea unor infectii localizate la nivelul globului ocular. Intr-adevar acest organ este slab irigat, de aceea tratamentele realizeaza concentratii foarte slabe nesatisfacatoare pentru a combate un agent morbid.

Tratamentul zonei oculare se adreseaza indeosebi conjunctivitei, aparatului lacrimal si tunicii externe a globului ocular, care pot fi sediul unor infectii sau pot suferi lezari in care aplicatiile locale ale diverselor substante medicamentoase sunt foarte utile.

Conjunctiva este o membrana subtire, transparenta care acopera partea anterioara a globului ocular si partea interna a pleoapelor. La unghiul intern al ochilui conjunctiva este formata dintr-un epiteliu si un corion, in care se afla mai multe feluri de glande care asigura acesteia un caracter de membrana mucoasa. Globul ocular este format din trei membrane suprapuse: tunica externa formata din sclera si cornee; tunica mijlocie, reprezentata prin corpul ciliar, coroida si iris; tunica interna nervoasa sau retina, la care se diferentiaza retina propriuzisa, retina ciliara si retina iritanta.

Tratamentul ocular este exclusiv un tratament local, deoarece, dupa cum am aratat corneea nu este irigata de curentul sanguin iar sclera este irigata foarte slab, astfel incat concentratia principiilor active aduse ochilui de catre sange in urma unui tratament general este prea slaba pentru a se putea baza pe un efect.

Durata sederii solutiilor oftalmice in ochi, verificata cu ajutorul solutiilor oftalmice de fluoresceina sodica, este de 4-5 minute ea putand fi prelungita prin marimea vazcozitatii acesteia. Dupa unele cercetari, aproximativ 1/5 din principiile active patrunse in cornee difuzeaza lateral in sclerotica si nu ajung in camera anterioara.
Aceste fapte impun necesitatea maririi concentratiei in principii active a solutiilor oftalmice, astfel incat in 2-3 picaturi sa se afle cantitatea necesara obtinerii unui efect terapeutic.

Aceasta concentratie mare de principii active influenteaza insa asupra sensibilitatii nervoase a ochiului.
Prin structura sa anatomica, ochiul prezinta urme de sensibilitate nervoasa mai accentuata, cum ar fi corneea si sclerotica. Orice fel de excitare a nervilor oculari duce la un raspuns dureros si acesta este primul element cu care ne intalnim la aplicarea solutiilor oftalmice.