1.1. Consideratii generale
Executarea silita, in general, inseamna procedura prin mijlocirea careia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr o,hotarare judecatoreasca sau printr un alt titlu executoriu, constrange, cu concursul organelor competente, pe debitorul sau, care nu si executa de buna voie obligatiile decurgand dintr un asemenea titlu, de a si le aduce la indeplinire, in mod silit.

in vederea realizarii efective a creantei, creditorul trebuie ca, inca din etapa judecatii in fata instantei de fond, sa solicite instantei luarea unor masuri asiguratorii, in vederea indisponibilizarii sumelor de bani, titlurilor de valoare ori a bunurilor mobile sau imobile ale debitorului pentru ca acesta sa nu devina insolvabil in perioada desfasurarii procesului, pana la ramanerea definitiva sau irevocabila a hotararii.

In literatura juridica de specialitate s-a afirmat ca prin masuri asiguratorii intelegem posibilitatea recunoscuta de lege reclamantului de a solicita instantei masuri de indisponibilizare si conservare, de natura sa impiedice pe parat, in timpul procesului, sa distruga sau sa instraineze bunul ce constituie obiectul litigiului sau diminuarea activului patrimonial .

Masurile asiguratorii in vederea satisfacerea creantelor fiscale, sunt potrivit prevederilor art. 129 din Codul de procedura fiscala, poprirea si sechestrul asigurator, masuri care se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente, prin decizie emisa de organul fiscal competent .

Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent. in decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.

Masura poate fi dispusa asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

in momentul individualizarii creantei si ajungeri acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii. Masurile asiguratorii dispuse, se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.

Pentru a evita riscul nerealizarii creantei fiscale, masurile asiguratorii pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati.

Cu acordul organului de executare, bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate de catre debitor, urmand ca sumele obtinute sa fie consemnate la dispozitia organului de executare.

Daca sechestrului asigurator se aplica asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara, inscriere ce face opozabil sechestrul tuturor celor care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie realizate ulterior inscrierii, sunt lovite de nulitate absoluta.