Responsabilitatea sociala a intreprinderii
calendar_month 27 Mai 2011, 00:00
Capitolul.1 O NOUA PERSPECTIVA ASUPRA DEZVOLTARII: RESPONSABILITATEA SOCIALA
1.1 Responsabilitatea sociala continut teoretic
Responsabilitatea sociala corporativa sau CSR (Corporate Social Responsibility), a devenit un domeniu cat se poate de serios pentru orice companie importanta. Concept importat via corporatiile multinationale, CSR presupune o abordare strategica a implicarii sociale care depaseste granitele actelor de caritate punctuale si, asemenea unui business, presupune o investitie pe termen lung.
Responsabilitatea sociala corporativa nu este un simplu exercitiu de imagine, ci o decizie strategica de management care contribuie la performanta generala a unei companii. In Romania CSR-ul are o istorie relativ recenta, scrisa din mers. În foarte putini ani, companiile au învatat cum sa faca tranzitia de la a sponsoriza la a investi.
1.1.1 Concept si rol
Conceptul de responsabilitate sociala a intreprinderii (Corporate Social Responsability) a aparut in S.U.A. în anii 1980, în timp ce, in Europa, utilizarea sa este mai recenta. In context american, paternitatea conceptului de CSR este atribuita lui Howard Bowen, in 1953, in lucrarea “Social Responsabilities of the Businessman”. El defineste notiunea printr-o serie de obligatii ce conduc la politici, decizii si linii de conduita compatibile cu obiectivele si valorile societatii .
Definitia responsabilitatii sociale presupune decizii si actiuni efectuate de conducatori pentru ratiuni economice sau tehnice. Comitetul pentru Dezvoltarea Economica (CED) aprofundeaza conceptul de CSR care face referinta la trei aspecte:
-primul cuprinde responsabilitatile bazate pe indeplinirea functiilor esentiale ale intreprinderii, relative la productie, locuri de munca si crestere economica;
-al doilea inglobeaza pe primul, include notiunea extinsa de responsabilitate, cu o sensibilitate la evolutiile societatii si asteptarile cu luarea in consideratie a problemelor de protectie a mediului, relatiilor sociale sau a informatiilor privind consumatorii;
-al treilea tine seama de exercitarea responsabilitatilor care apar si conduc la ameliorarea mediului, cum ar fi: tintele pentru locurile de munca in favoarea populatiilor defavorizate.
Evolutia conceptului CSR duce la aparitia unei noi notiuni: „cea de receptivitate sociala (corporate social responsivness). Notiunea se defineste prin capacitatea unei firme de a raspunde la presiunile sociale. Ea inseamna aplicarea unei gestiuni a relatiilor care coreleaza firma cu diferitele parti interesate (stakeholders)” .
Receptivitatea aduce o orientare de gestiune si operationala a responsabilitatii sociale.
Receptivitatea sociala exprima atentia conducatorilor fata de solicitarile societatii, raspunzand astfel la fluxul responsabilitatii sociale. Spre deosebire de viziunea americana a responsabilitatii sociale, care se rezuma la actiuni filantropice straine activitatilor economice ale intreprinderii, abordarea europeana are tendinta de a considera ca actiunile de acest gen nu se desfasoara in sfera CSR si ca ele se apreciaza in conditiile obisnuite ale intreprinderii.
Pentru a defini abordarea europeana a CSR, pornim de la definitia Comisiei Europene, conform careia CSR desemneaza integrarea voluntara de catre intreprinderi a preocuparilor sociale si de mediu la activitatile comerciale si relatiile lor cu partile interesate. Ea permite intreprinderilor, oricare ar fi dimensiunea lor, sa contribuie la concilierea ambitiilor economice, sociale si de mediu in cooperare cu partenerii lor.
Demersul european al CSR permite operationalizarea notiunii de dezvoltare durabila pentru intreprinderi. In sensul practic al termenului de responsabilitate sociala, este concretizata prin conceptul <triple-bottom-line>: prosperitatea economica, respectarea mediului, respectarea si ameliorarea coeziunii sociale.
Acest concept exprima luarea in consideratie, la scara intreprinderii, a celor trei dimensiuni ale dezvoltarii durabile. Dezvoltarea este reprezentata prin punerea in evidenta a urmatoarelor obiective: unul economic (crearea de bogatie pentru toti, pe baza modalitatilor de productie si de consum durabil), altul ecologic (conservarea si gestiunea resurselor) si al treilea, social (echitatea si participarea tuturor grupurilor sociale).
In ultimii ani, mediul de cercetare si cel de afaceri au fost tot mai interesate si au studiat implicatiile responsabilitatii sociale asupra beneficiilor economice. Responsabilitatea sociala poate fi definita de actiunile unei intreprinderi in privinta promovarii unor interese sociale inaintea unor elemente de interes strict economic si in afara solicitarilor legislative.
Astfel, actiunile de responsabilitate sociala sunt cele care trec dincolo de obligatiile pe care le are intreprinderea, conform legii (sociale sau de mediu), cu scopul de a crea o perceptie sau o realitate conform careia ea promoveaza interesul public. Aceste organizatii aleg sa fie responsabile din punct de vedere social.
Cele mai multe corporatii si multinationale intalnesc presiuni puternice din partea diferitelor categorii de parti interesate (consumatori, angajati, furnizori, comunitati locale, guvern, organizatii neguvernamentale sau institutii) pentru a se implica in actiuni care sa le demonstreze responsabilitatea sociala. Actiunile de CSR pot include incorporarea caracteristicilor sau a problemelor sociale la nivelul realizarii produselor si serviciilor (de exemplu, eliminarea fluorurilor si CO2, utilizarea pe scara larga a tehnologiilor ecologice, educatia ecologica la nivel organizational etc.), lupta pentru atingerea unor nivele ridicate de performanta de mediu prin reciclare sau reducere/eliminare a emisiilor poluante (adoptarea unor strategii agresive de eliminare a emisiilor), promovarea intereselor comunitatii locale sau a unor organizatii neguvernamentale (Greenpeace etc.).
Din perspectiva economica, o entitate patrimoniala se asteapta ca beneficiile obtinute sa depaseasca costurile angajate. Conform experientelor actuale, intreprinderile se implica in activitati de CSR pe baza anticiparii beneficiilor ce vor decurge din ele. Aceste beneficii se refera la castigarea unei reputatii favorabile, abilitatea recrutarii unor salariati de inalta calitate etc. Pe baza ipotezei maximizarii beneficiilor, se ridica intrebarea daca intreprinderile cu o bogata activitate de CSR ating niveluri similare de performanta financiara cu cele care nu sunt la fel de interesate de aspectul responsabilitatii sociale.
In general, cand se aduce in discutie performanta financiara in studiile asupra CSR, se discuta despre valoarea actiunilor sau despre performanta contabila (beneficiul pe actiune, profit etc.). Aceste studii tind sa isi axeze cercetarea asupra intreprinderilor, si nu asupra sectoarelor industriale, mai ales pentru usurinta cu care se poate analiza situatia unei firme (situatiile financiar-contabile, Standard and Poor’ Compustat, sau informatiile bursiere), comparativ cu dificultatile intalnite in standardizarea informatiilor intre intreprinderi ce au acelasi obiect de activitate.
Desi analiza activitatii de CSR se face de cele mai multe ori din punct de vedere economic (masurile de performanta financiara), acest lucru nu este de fiecare data cel mai potrivit.
Un mai mare impact ar avea corelarea performantei economice cu activitatile CSR, unde eficienta economica implica tehnologii si relatii in legatura cu productia si cu cererea de consum (materiale si energie), cu identificarea costurilor de oportunitate a intrarilor si a acumularilor de capital.
1.1 Responsabilitatea sociala continut teoretic
Responsabilitatea sociala corporativa sau CSR (Corporate Social Responsibility), a devenit un domeniu cat se poate de serios pentru orice companie importanta. Concept importat via corporatiile multinationale, CSR presupune o abordare strategica a implicarii sociale care depaseste granitele actelor de caritate punctuale si, asemenea unui business, presupune o investitie pe termen lung.
Responsabilitatea sociala corporativa nu este un simplu exercitiu de imagine, ci o decizie strategica de management care contribuie la performanta generala a unei companii. In Romania CSR-ul are o istorie relativ recenta, scrisa din mers. În foarte putini ani, companiile au învatat cum sa faca tranzitia de la a sponsoriza la a investi.
1.1.1 Concept si rol
Conceptul de responsabilitate sociala a intreprinderii (Corporate Social Responsability) a aparut in S.U.A. în anii 1980, în timp ce, in Europa, utilizarea sa este mai recenta. In context american, paternitatea conceptului de CSR este atribuita lui Howard Bowen, in 1953, in lucrarea “Social Responsabilities of the Businessman”. El defineste notiunea printr-o serie de obligatii ce conduc la politici, decizii si linii de conduita compatibile cu obiectivele si valorile societatii .
Definitia responsabilitatii sociale presupune decizii si actiuni efectuate de conducatori pentru ratiuni economice sau tehnice. Comitetul pentru Dezvoltarea Economica (CED) aprofundeaza conceptul de CSR care face referinta la trei aspecte:
-primul cuprinde responsabilitatile bazate pe indeplinirea functiilor esentiale ale intreprinderii, relative la productie, locuri de munca si crestere economica;
-al doilea inglobeaza pe primul, include notiunea extinsa de responsabilitate, cu o sensibilitate la evolutiile societatii si asteptarile cu luarea in consideratie a problemelor de protectie a mediului, relatiilor sociale sau a informatiilor privind consumatorii;
-al treilea tine seama de exercitarea responsabilitatilor care apar si conduc la ameliorarea mediului, cum ar fi: tintele pentru locurile de munca in favoarea populatiilor defavorizate.
Evolutia conceptului CSR duce la aparitia unei noi notiuni: „cea de receptivitate sociala (corporate social responsivness). Notiunea se defineste prin capacitatea unei firme de a raspunde la presiunile sociale. Ea inseamna aplicarea unei gestiuni a relatiilor care coreleaza firma cu diferitele parti interesate (stakeholders)” .
Receptivitatea aduce o orientare de gestiune si operationala a responsabilitatii sociale.
Receptivitatea sociala exprima atentia conducatorilor fata de solicitarile societatii, raspunzand astfel la fluxul responsabilitatii sociale. Spre deosebire de viziunea americana a responsabilitatii sociale, care se rezuma la actiuni filantropice straine activitatilor economice ale intreprinderii, abordarea europeana are tendinta de a considera ca actiunile de acest gen nu se desfasoara in sfera CSR si ca ele se apreciaza in conditiile obisnuite ale intreprinderii.
Pentru a defini abordarea europeana a CSR, pornim de la definitia Comisiei Europene, conform careia CSR desemneaza integrarea voluntara de catre intreprinderi a preocuparilor sociale si de mediu la activitatile comerciale si relatiile lor cu partile interesate. Ea permite intreprinderilor, oricare ar fi dimensiunea lor, sa contribuie la concilierea ambitiilor economice, sociale si de mediu in cooperare cu partenerii lor.
Demersul european al CSR permite operationalizarea notiunii de dezvoltare durabila pentru intreprinderi. In sensul practic al termenului de responsabilitate sociala, este concretizata prin conceptul <triple-bottom-line>: prosperitatea economica, respectarea mediului, respectarea si ameliorarea coeziunii sociale.
Acest concept exprima luarea in consideratie, la scara intreprinderii, a celor trei dimensiuni ale dezvoltarii durabile. Dezvoltarea este reprezentata prin punerea in evidenta a urmatoarelor obiective: unul economic (crearea de bogatie pentru toti, pe baza modalitatilor de productie si de consum durabil), altul ecologic (conservarea si gestiunea resurselor) si al treilea, social (echitatea si participarea tuturor grupurilor sociale).
In ultimii ani, mediul de cercetare si cel de afaceri au fost tot mai interesate si au studiat implicatiile responsabilitatii sociale asupra beneficiilor economice. Responsabilitatea sociala poate fi definita de actiunile unei intreprinderi in privinta promovarii unor interese sociale inaintea unor elemente de interes strict economic si in afara solicitarilor legislative.
Astfel, actiunile de responsabilitate sociala sunt cele care trec dincolo de obligatiile pe care le are intreprinderea, conform legii (sociale sau de mediu), cu scopul de a crea o perceptie sau o realitate conform careia ea promoveaza interesul public. Aceste organizatii aleg sa fie responsabile din punct de vedere social.
Cele mai multe corporatii si multinationale intalnesc presiuni puternice din partea diferitelor categorii de parti interesate (consumatori, angajati, furnizori, comunitati locale, guvern, organizatii neguvernamentale sau institutii) pentru a se implica in actiuni care sa le demonstreze responsabilitatea sociala. Actiunile de CSR pot include incorporarea caracteristicilor sau a problemelor sociale la nivelul realizarii produselor si serviciilor (de exemplu, eliminarea fluorurilor si CO2, utilizarea pe scara larga a tehnologiilor ecologice, educatia ecologica la nivel organizational etc.), lupta pentru atingerea unor nivele ridicate de performanta de mediu prin reciclare sau reducere/eliminare a emisiilor poluante (adoptarea unor strategii agresive de eliminare a emisiilor), promovarea intereselor comunitatii locale sau a unor organizatii neguvernamentale (Greenpeace etc.).
Din perspectiva economica, o entitate patrimoniala se asteapta ca beneficiile obtinute sa depaseasca costurile angajate. Conform experientelor actuale, intreprinderile se implica in activitati de CSR pe baza anticiparii beneficiilor ce vor decurge din ele. Aceste beneficii se refera la castigarea unei reputatii favorabile, abilitatea recrutarii unor salariati de inalta calitate etc. Pe baza ipotezei maximizarii beneficiilor, se ridica intrebarea daca intreprinderile cu o bogata activitate de CSR ating niveluri similare de performanta financiara cu cele care nu sunt la fel de interesate de aspectul responsabilitatii sociale.
In general, cand se aduce in discutie performanta financiara in studiile asupra CSR, se discuta despre valoarea actiunilor sau despre performanta contabila (beneficiul pe actiune, profit etc.). Aceste studii tind sa isi axeze cercetarea asupra intreprinderilor, si nu asupra sectoarelor industriale, mai ales pentru usurinta cu care se poate analiza situatia unei firme (situatiile financiar-contabile, Standard and Poor’ Compustat, sau informatiile bursiere), comparativ cu dificultatile intalnite in standardizarea informatiilor intre intreprinderi ce au acelasi obiect de activitate.
Desi analiza activitatii de CSR se face de cele mai multe ori din punct de vedere economic (masurile de performanta financiara), acest lucru nu este de fiecare data cel mai potrivit.
Un mai mare impact ar avea corelarea performantei economice cu activitatile CSR, unde eficienta economica implica tehnologii si relatii in legatura cu productia si cu cererea de consum (materiale si energie), cu identificarea costurilor de oportunitate a intrarilor si a acumularilor de capital.
Noutati
