Definitia sinodului ecumenic de la Niceea pronuntata in 13 octombrie 787 1 a fixat un canon dogmatic extrem de simplu ca formulare logica, diferentiind icoana de orice suspiciune a idolatriei: (a) icoana merita cinstire pentru ca (b) manifesta stralucirea slavei lui Dumnezeu.
Parintii sinodului al VII-lea ecumenic hotarasc in definitia dogmatica: "Pazim fara innoiri toate traditiile bisericesti randuite noua in scris, sau nescris, intre care este si zugravirea de icoane (intiparirea de chipuri prin zugravire - imaginalis picturae formatio - ca una ce se alatura istorisirii evanghelice intru adeverirea intruparii, caci se lamuresc una pe alta, fara indoiala, cele ce dau seama de acelasi lucru".
De aceea sunt ridicate anatemele aruncate de sinodul iconoclast de la Hieria (754) impotriva zugravilor de icoane, precizandu-se totodata ca doar mestesugul reprezinta contributia lor, continutul spiritual al icoanei tinand de invatatura Parintilor. Cu aceasta, sinodalii exprimau o opinie curenta, conform careia disocierea intre praxis si theorema (regulile artei) era de la sine inteleasa, putand fi identificata de pilda inca la Clement Alexandrinul.
In lumina acestei disocieri, de altminteri, trebuie inteleasa polaritatea Cuvant - Chip, care, depasind stadiul vechii dihotomii, vizual-auditiv, tinde sa ia aspectul unei realitati complementare, definitorie pentru spiritualitatea bizantina. "Intreaga fenomenologie a artei bizantine pare a fi continuta aici, iar evenimentele care-i puncteaza istoria - de la revolta iconoclasta si apoi codificarea iconografiei la fenomenul mai tardiv al aparitiei erminiilor - sunt consecintele firesti ale acestei dihotomii".
Arta crestina
label
Proiecte
calendar_month
2013-01-14, 00:00
autorenew
2025-09-29, 17:00
history_edu
cristi
