studentie.ro  »  Universitar  »  Proiecte  »  Botezul ca moarte a omului cel vechi si imbracare a omului cel nou

Botezul ca moarte a omului cel vechi si imbracare a omului cel nou

calendar_month 19 Mar 2013, 00:00
Botezul prelungeste Taina mortii si invierii lui Hristos pentru a ne prilejui asumarea acestora si a experia fiecare om in mod personal moartea si invierea sa proprie cu Hristos. Aceasta schimbare din om vechi in om nou „care este innoit dupa chipul Ziditorului sau” si „impreuna sadit cu asemanarea mortii” lui Hristos prin Botez si care se face „partas invierii” lui Hristos, asa cum se spune in slujba Tainei Botezului, este adevarata convertire.

„Botezul inseamna o participare la viata, la moartea si invierea lui Hristos”, precizeaza si documentul B.E.M.

In cel botezat se petrece o transformare radicala: „omul cel vechi” (Romani 6, 6) s-a rastignit impreuna cu Hristos si aceasta deoarece Botezul este Golgota celui ce-l primeste, asa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.

Cel botezat s-a „dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui” (Coloseni 3, 9) si locul acestuia il ia omul cel nou, care „se reinnoieste spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit” (Coloseni 3, 10). „Botezul este semnul vietii noi in Iisus Hristos. El uneste pe cel botezat cu Hristos si poporul Lui”.

In Botez se evidentiaza toate elementele antropologiei hristologice: conformitatea dintre Dumnezeu si om, unirea divinului cu umanul, ridicarea umanului la un mod de vietuire superior prin transfigurarea lui, trecerea lui prin moarte si revenirea la o viata noua precum si pastrarea caracterului personal al lui Dumnezeu si al omului, neamestecarea si neconfundarea lor.

Botezul este absolut necesar pentru mantuire din cauza pacatului originar, stramosesc sauereditar care a alterat fiinta intregii umanitati. „Omul n-a ramas in starea in care a fost creat, ci a cazut inca de la inceput intr-un pacat care se transmite intregii posteritati (Romani 5, 12).

Gândirea patristica rasariteana despre cadere este centrata pe starea noastra, sau conditia noastra, in loc sa fie axata pe o lege incalcata sau pe mânia indreptatita a lui Dumnezeu.

Ortodoxia este preocupata de starea de a fi (ontologica) a lui Adam si a Evei si de transformarea in rau a acesteia prin neascultarea lor. Indepartându-se de Dumnezeu, izvorul vietii, ei au inceput sa moara. Problema nu este una legala sau juridica, cum o regasim in scrierile augustiniene, ci ontologica.