Compunerea, distrugerea si recompunerea timpului in muzica

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 16:57
Muzica (o arta a timpului) sintetizeaza prin marile ei capodopere chiar si cele mai recente descoperiri ale stiintei, de aceea vom aborda problema timpului favorizand prezentarea fizica si vom prefera filosofiei analogia filosofica. Filosofia este disciplina maximei generalizari in reflectarea existentei, in timp ce muzica merge pana la cele mai adanci rafinamente ale particularului. De asemenea, ne vom opri numai acelor aspecte utile pentru demonstrarea tezei lucrarii de fata, anume acelora ce desemneaza compunerea, distrugerea si recompunerea timpului in muzica.

Pentru compozitor, lupta cu materia muzicala este strans legata de perceptia timpului. insusi momentul de inspiratie (secunda revelatiei, starea de gratie etc.) care in mod ideal precede desfasurarea actului creator, constituie prima enigma a marelui sir de intrebari din seria “ce este si cum a inceput Timpul si care e sfarsitul sau?”.

Pentru ca acel moment este recreat in egala masura de compozitor in laboratorul sau (si bineinteles ca putem extrapola procedeul la toate artele si la cercetarea stiintifica) de interpretii muzicii deja create precum si de publicul receptor. Iata cum un singur moment (o singularitate!) devine pe rand o simfonie de 40 de minute sau o miniatura de numai 3 minute, aici durata neavand decat un rol secundar, cel principal il detine permanenta augmentare a timpului din timpul actului componistic, al interpretarii si al receptarii muzicale.