Drept civil - partea generala

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu badea stefan
Din punct de vedere etimologic, cuvantul “drept” provine din latina, dar nu din cuvantul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat in sensul sau figurat, si anume: fara ocolisuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptatii.

Expresia "drept civil" poate fi luatã in trei sensuri si anume:

1.In primul sau sens, notiunea de drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul reglementari relatiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineste prin raportare la obiectul sau (regulile de conduita). Ansamblul normelor juridice in vigoare la un anumit moment dat, intr-un stat, constituie dreptul pozitiv.

2.In al doilea sens, notiunea de drept reprezinta prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita. intr-un asemenea sens este folosit cuvantul drept in expresii ca: ”am dreptul la salariu” sau “am obtinut dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineste prin raportare la persoana care exercita prerogativa respectiva.

3.In sfarsit, intr-un al treilea sens, cuvantul drept desemneaza stiinta sociala care studiaza statul si regulile adoptate de el, institutiile politice si juridice, principiile generale de conducere si reglementare a societatii. Este sensul in care folosim aceasta notiune cand ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.

1.2. Definitia dreptului civil

Dreptul civil este acea ramura de drept privat care reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale dintre subiecte de drept - persoane fizice si juridice - aflate pe pozitii de egalitate juridica. Din definitie rezulta:

- Dreptul civil apartine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementeaza, in principiu, raporturi dintre particulari. Dreptul civil este baza comuna din care s-au desprins, in timp, toate celelalte ramuri de drept privat. in acest cadru, el constituie drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat. Aceasta inseamna ca ori de cate ori o anumita situatie juridica nu este reglementata in nici un fel in ramura speciala de drept, solutia va fi aplicarea normelor de drept civil.

- Obiectul de reglementare al dreptului civil il constituie doua categorii de raporturi juridice:
▪ raporturi juridice patrimoniale;
▪ raporturi juridice personal-nepatrimoniale.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un continut evaluabil in bani. Nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil. De exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale 4 reglementate de dreptul civil raporturile care au in continutul lor dreptul de proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relatii sociale reglementate de normele dreptului civil care au un continut ce nu este evaluabil in bani. De exemplu, raporturile referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice sau juridice.

- Raporturile se stabilesc intre persoane fizice (oamenii priviti individual) sau persoane juridice (subiecte colective de drept);

Drept civil - partea generala

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu badea stefan
Din punct de vedere etimologic, cuvantul “drept” provine din latina, dar nu din cuvantul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat in sensul sau figurat, si anume: fara ocolisuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptatii.

Expresia "drept civil" poate fi luatã in trei sensuri si anume:

1.In primul sau sens, notiunea de drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul reglementari relatiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineste prin raportare la obiectul sau (regulile de conduita). Ansamblul normelor juridice in vigoare la un anumit moment dat, intr-un stat, constituie dreptul pozitiv.

2.In al doilea sens, notiunea de drept reprezinta prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita. intr-un asemenea sens este folosit cuvantul drept in expresii ca: ”am dreptul la salariu” sau “am obtinut dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineste prin raportare la persoana care exercita prerogativa respectiva.

3.In sfarsit, intr-un al treilea sens, cuvantul drept desemneaza stiinta sociala care studiaza statul si regulile adoptate de el, institutiile politice si juridice, principiile generale de conducere si reglementare a societatii. Este sensul in care folosim aceasta notiune cand ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.

1.2. Definitia dreptului civil

Dreptul civil este acea ramura de drept privat care reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale dintre subiecte de drept - persoane fizice si juridice - aflate pe pozitii de egalitate juridica. Din definitie rezulta:

- Dreptul civil apartine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementeaza, in principiu, raporturi dintre particulari. Dreptul civil este baza comuna din care s-au desprins, in timp, toate celelalte ramuri de drept privat. in acest cadru, el constituie drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat. Aceasta inseamna ca ori de cate ori o anumita situatie juridica nu este reglementata in nici un fel in ramura speciala de drept, solutia va fi aplicarea normelor de drept civil.

- Obiectul de reglementare al dreptului civil il constituie doua categorii de raporturi juridice:
▪ raporturi juridice patrimoniale;
▪ raporturi juridice personal-nepatrimoniale.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un continut evaluabil in bani. Nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil. De exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale 4 reglementate de dreptul civil raporturile care au in continutul lor dreptul de proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relatii sociale reglementate de normele dreptului civil care au un continut ce nu este evaluabil in bani. De exemplu, raporturile referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice sau juridice.

- Raporturile se stabilesc intre persoane fizice (oamenii priviti individual) sau persoane juridice (subiecte colective de drept);

Drept civil - partea generala

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu badea stefan
Din punct de vedere etimologic, cuvantul “drept” provine din latina, dar nu din cuvantul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat in sensul sau figurat, si anume: fara ocolisuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptatii.

Expresia "drept civil" poate fi luatã in trei sensuri si anume:

1.In primul sau sens, notiunea de drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul reglementari relatiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineste prin raportare la obiectul sau (regulile de conduita). Ansamblul normelor juridice in vigoare la un anumit moment dat, intr-un stat, constituie dreptul pozitiv.

2.In al doilea sens, notiunea de drept reprezinta prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita. intr-un asemenea sens este folosit cuvantul drept in expresii ca: ”am dreptul la salariu” sau “am obtinut dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineste prin raportare la persoana care exercita prerogativa respectiva.

3.In sfarsit, intr-un al treilea sens, cuvantul drept desemneaza stiinta sociala care studiaza statul si regulile adoptate de el, institutiile politice si juridice, principiile generale de conducere si reglementare a societatii. Este sensul in care folosim aceasta notiune cand ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.

1.2. Definitia dreptului civil

Dreptul civil este acea ramura de drept privat care reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale dintre subiecte de drept - persoane fizice si juridice - aflate pe pozitii de egalitate juridica. Din definitie rezulta:

- Dreptul civil apartine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementeaza, in principiu, raporturi dintre particulari. Dreptul civil este baza comuna din care s-au desprins, in timp, toate celelalte ramuri de drept privat. in acest cadru, el constituie drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat. Aceasta inseamna ca ori de cate ori o anumita situatie juridica nu este reglementata in nici un fel in ramura speciala de drept, solutia va fi aplicarea normelor de drept civil.

- Obiectul de reglementare al dreptului civil il constituie doua categorii de raporturi juridice:
▪ raporturi juridice patrimoniale;
▪ raporturi juridice personal-nepatrimoniale.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un continut evaluabil in bani. Nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil. De exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale 4 reglementate de dreptul civil raporturile care au in continutul lor dreptul de proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relatii sociale reglementate de normele dreptului civil care au un continut ce nu este evaluabil in bani. De exemplu, raporturile referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice sau juridice.

- Raporturile se stabilesc intre persoane fizice (oamenii priviti individual) sau persoane juridice (subiecte colective de drept);

Drept civil - partea generala

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu badea stefan
Din punct de vedere etimologic, cuvantul “drept” provine din latina, dar nu din cuvantul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat in sensul sau figurat, si anume: fara ocolisuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptatii.

Expresia "drept civil" poate fi luatã in trei sensuri si anume:

1.In primul sau sens, notiunea de drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul reglementari relatiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineste prin raportare la obiectul sau (regulile de conduita). Ansamblul normelor juridice in vigoare la un anumit moment dat, intr-un stat, constituie dreptul pozitiv.

2.In al doilea sens, notiunea de drept reprezinta prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita. intr-un asemenea sens este folosit cuvantul drept in expresii ca: ”am dreptul la salariu” sau “am obtinut dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineste prin raportare la persoana care exercita prerogativa respectiva.

3.In sfarsit, intr-un al treilea sens, cuvantul drept desemneaza stiinta sociala care studiaza statul si regulile adoptate de el, institutiile politice si juridice, principiile generale de conducere si reglementare a societatii. Este sensul in care folosim aceasta notiune cand ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.

1.2. Definitia dreptului civil

Dreptul civil este acea ramura de drept privat care reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale dintre subiecte de drept - persoane fizice si juridice - aflate pe pozitii de egalitate juridica. Din definitie rezulta:

- Dreptul civil apartine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementeaza, in principiu, raporturi dintre particulari. Dreptul civil este baza comuna din care s-au desprins, in timp, toate celelalte ramuri de drept privat. in acest cadru, el constituie drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat. Aceasta inseamna ca ori de cate ori o anumita situatie juridica nu este reglementata in nici un fel in ramura speciala de drept, solutia va fi aplicarea normelor de drept civil.

- Obiectul de reglementare al dreptului civil il constituie doua categorii de raporturi juridice:
▪ raporturi juridice patrimoniale;
▪ raporturi juridice personal-nepatrimoniale.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un continut evaluabil in bani. Nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil. De exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale 4 reglementate de dreptul civil raporturile care au in continutul lor dreptul de proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relatii sociale reglementate de normele dreptului civil care au un continut ce nu este evaluabil in bani. De exemplu, raporturile referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice sau juridice.

- Raporturile se stabilesc intre persoane fizice (oamenii priviti individual) sau persoane juridice (subiecte colective de drept);

Drept civil - partea generala

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu badea stefan
Din punct de vedere etimologic, cuvantul “drept” provine din latina, dar nu din cuvantul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat in sensul sau figurat, si anume: fara ocolisuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptatii.

Expresia "drept civil" poate fi luatã in trei sensuri si anume:

1.In primul sau sens, notiunea de drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul reglementari relatiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineste prin raportare la obiectul sau (regulile de conduita). Ansamblul normelor juridice in vigoare la un anumit moment dat, intr-un stat, constituie dreptul pozitiv.

2.In al doilea sens, notiunea de drept reprezinta prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita. intr-un asemenea sens este folosit cuvantul drept in expresii ca: ”am dreptul la salariu” sau “am obtinut dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineste prin raportare la persoana care exercita prerogativa respectiva.

3.In sfarsit, intr-un al treilea sens, cuvantul drept desemneaza stiinta sociala care studiaza statul si regulile adoptate de el, institutiile politice si juridice, principiile generale de conducere si reglementare a societatii. Este sensul in care folosim aceasta notiune cand ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.

1.2. Definitia dreptului civil

Dreptul civil este acea ramura de drept privat care reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale dintre subiecte de drept - persoane fizice si juridice - aflate pe pozitii de egalitate juridica. Din definitie rezulta:

- Dreptul civil apartine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementeaza, in principiu, raporturi dintre particulari. Dreptul civil este baza comuna din care s-au desprins, in timp, toate celelalte ramuri de drept privat. in acest cadru, el constituie drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat. Aceasta inseamna ca ori de cate ori o anumita situatie juridica nu este reglementata in nici un fel in ramura speciala de drept, solutia va fi aplicarea normelor de drept civil.

- Obiectul de reglementare al dreptului civil il constituie doua categorii de raporturi juridice:
▪ raporturi juridice patrimoniale;
▪ raporturi juridice personal-nepatrimoniale.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un continut evaluabil in bani. Nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil. De exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale 4 reglementate de dreptul civil raporturile care au in continutul lor dreptul de proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relatii sociale reglementate de normele dreptului civil care au un continut ce nu este evaluabil in bani. De exemplu, raporturile referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice sau juridice.

- Raporturile se stabilesc intre persoane fizice (oamenii priviti individual) sau persoane juridice (subiecte colective de drept);