Ideea de a face teatru s-a nascut in mine inca din perioada primelor semne ale adolescentei. Pe atunci mi-era putin teama de intrebarea, deja cliseu, “de ce teatru?”, pe care mi-o puneau familia, profesorii din scoala. Prietenii, oricine altcineva...Nu pra stiam ce sa raspund. Simteam doar o chemare launtrica, inexplicabila primtr-un lant cauzal.
Mai tarziu am formulat un raspuns care este si acum valabil: “vreau sa fac teatru pentru ca numai asa o sa am posibilitatea sa traiesc mai multe vieti intr-una singura”. Da, asta era...sa pot fi pusa in situatiiexceptionale pe care o viata obisnuita nu ti le poate oferi, sa traversez mental si alte destine in afara de al meu, sa valorific la intensitate maxima toate nuantele mele sufletesti si psihice, ajungand in felul acesta mult mai departe in procesul de autocunoastere.
Citind un autor francez contemporan, Frederic Beigbeder, am descoperit o teorie interesanta, aceea a “femeii care contine toate femeile”. In alt context social, cultural si istoric, Tolstoi afirma ca omul contine in el insusi toti germenii. Este vorba de acele disponibilitati interioare, acea complexitate sufleteasca ce se poate pune in valoare intr-un anumit context, in functie de stimuli si conditionari exterioare, in cazul nostru, o situatie data de un text sau ceruta de un regizor.
Epoca lui Carlo Goldoni si reforma in comedie
label
Proiecte
calendar_month
2009-11-25, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro