Integrarea europeana reprezinta un proces gradual de schimbare pentru economia si societatea romaneasca in ansamblu, care, prin transformarile aduse, implica efecte pozitive semnificative dar si o diversitate de costuri.
Procesul Integrarii in Uniunea Europeana isi are inceputurile inca din septembrie 1946, cand Primul – ministru al Marii Britanii Winston Churchill lansa ideea „construirii Statelor Unite ale Europei” pentru care socotea ca trebuia organizat „un parteneriat intre Franta si Germania”.
Transformarile politice, economice si sociale declansate in Europa in urma Revolutiilor din Estul si Centrul Continetului in anii 1989 – 1991 au avut un impact hotarator asupra evolutiei relatiilor inter-europene si mondiale- Diplomatia europeana a cunoscut schimbari semnificative, adaptandu-se din mers la noile cerinte determinate de reasezarea raporturilor politice dintre statele Continentului.
in urma victoriei revolutiilor impotriva regimurilor totalitare, Uniunea Europeana a devenit „un punct de atractiei” pentru popoarele din Centrul si Estul Continetului, punandu-se problema „integrarii lor in sistemul de valori reprezentat de aceasta Uniune de state”.
tinand seama de faptul ca procesul de integrare este deosebit de complex, presupunand „ajustari economice structurale” in cazul fiecarei tari candidate, dupa analize aprofundate, dupa contracte diplomatice la nivele diferite, si dupa evaluari privind costurile acestui proces s-a ajuns la concluzia ca „integrarea tarilor din Centrul si Estul Continentului trebuie sa parcurga doua etape.
- O etapa in care aceste tari sa aiba statutul de „asociat la Uniunea Europeana”
- Etapa „integrarii propriu-zise”
Uniunea Europeana exercita o puternica forta de atractie mai ales prin „nivelul vietii cotidiene a oamenilor”. Europa Occidentala este atractiva prin gradul de dezvoltare, nivelul de trai al populatiei, prin standardele de civilizatie atinse si, nu in ultimul rand, prin posibilitatile de realizare a drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Experienta demonstreaza ca negocierile de aderare si integrare reprezinta un act de cea mai mare raspundere, deoarece miza acestor negocieri o constituie statutul politic, economic si financiar al tarilor respective, in perspectiva includerii lor ca state membre cu drepturi depline in Uniunea Europeana.
Avand in vedere importanta covarsitoare a acestor negocieri pentru destinul tarilor candidate se cer respectate trei conditii fundamentale:
• transparenta totala
• cunoasterea pana la detaliu a dosarelor
• profesionalismul negociatorilor
Anii 1990 – 1993 au ramas in istoria diplomatiei europene drept „anii negocierii conditiilor si modalitatilor de asociere a tarilor din centrul si Estul Continetului la Uniunea Europeana. Rezultatul negocierilor diplomatice din acesti ani a fost consemnat in acordurile de asociere, incheiate intre fiecare tara asociata, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte.
S-a convenit ca „asocierea sa includa o perioada de tranzitie de maxim 10 ani”, impartita „in doua etape succesive”, fiecare durand, in principiu, cinci ani. Atat in prima, cat si in a doua etapa, tarile asociate s-au angajat sa efectueze reformele economice care se impun si sa introduca factorii necesari pentru cooperarea si apropierea reala intre sistemele partilor, iar Uniunea Europeana s-a angajat sa stabileasca instrumente de cooperare si de asistenta economica, tehnica si financiara pentru a ajuta tarile respective, sa faca fata consecintelor economice si sociale ale reajustarii structurale.
Largirea Uniunii Europene, prin includerea statelor din Europa Centrala si de est, constituie o evolutie fireasca a reasezarii structurilor economice continentale in conditiile transformarilor din economia mondiala, reprezentand o garantie a mentinerii unor ritmuri adecvate ale proceselor dezvoltarii economie si expansiunii comertului international.
Acest proces complex include reamplasarea continua a industriilor si serviciilor, in conditiile dezvoltarii exporturilor. Sunt evolutii continentale care presupun o forta de munca ieftina si deosebit de calificata.
Principiul cooperarii capata o importanta si mai mare in anii finalizarii procesului integrarii tarlor asociate. Atat Uniunea Europeana, cat si fiecare tara asociata trebuie sa coopereze pentru a gasi cele mai bune solutii. Cooperarea presupune stabilirea unor obiective comune si intreprinderea masurilor ce se impun pentru realizara lor.
