Istoria Romaniei. Tranzitia in urma lui Stalin

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 16:57
In Romania a existat o cultura de ocupatie al carei principal scop a constat in demolarea continua a valorilor culturale romanesti, vechi sau moderne, a libertatilor presei, doar pe motiv de inactualitate politica. Deoarece criteriile de evaluare politica si culturala veneau de la Moscova ca decrete, iar intelectualii si oamenii de cultura ai Romaniei fusesera, in mare parte a lor, adversarii declarati ai sistemului experimentat de Kremlin, e de la sine inteles ca majoritatea acestora au avut mult de suferit, fiind batjocoriti nu doar in opera lor, dar si in existenta.

Scosi din circuitele culturale traditionale, acesti intelectuali condamnati social, dar mai ales de politic, au infundat inchisorile comuniste, devenind apoi, dupa iesirea din ele, cetateni cu drepturi limitate, prin conditia nou dobandita de fosti detinuti politici. Locul lor a fost luat de o categorie de intelectuali importanti ori fabricati peste noapte a caror misiune principala a fost aceea de a acoperi gaurile lasate de predecesori prin negarea valorilor culturale romanesti si, evident, si pe reprezentantii acesteia, inlocuind cu valori de import sau nascute imediat si improvizate.

Astfel prinde forme de manifestatie pe un teren arid, secatuit constant de cenzura si propaganda, faimosul proletcultism, care reducea rostul culturii la servirea ideilor proletare, negand, in acelasi timp, orice alte valori care ar fi putut contrazice deveni discursul dogmatizat. Ca forma de cultura, cu foarte multe carente de ordin compozistic, stilistic si valorizant, ar fi disparut pe parcurs, insa dublat de masivul transplant de idei, teme si ideologii rosii ale modelului sovietic, n-a facut altceva decat pe de o parte sa-si continue prigoana impotriva valorilor culturale romanesti si occidentale, iar pe de alta parte sa reprime vastul model cultural autohton, inlocuindu-1 cu modele compozite si inaderente traditiei nationale.



Iata cum istoria culturii romanesti postbelice se confrunta si cu istoria totalitarismului comunism romanesc care a dezvaluit, din pacate, regimul de teroare si de reprimare a tuturor valorilor ori diverselor forme de rezistenta.
Formele rosii ale terorii nu au putut controla totul. Rezistenta culturala, cu toate componentele sale, a urmarit refacerea unei legaturi organice cu traditia literara romaneasca, restituirea unui climat si a unei linii de creatie reprezentativa2. Disidenta se deosebeste insa de fenomenul rezistentei, mai ales prin forma ei de conjunctura si prin lipsa de masivitate, redusa doar la atacuri politice, plasate in organe de presa externe, pe fondul unor evenimente politice internationale.

Aceasta distrugere constienta a nucleului cultural romanesc a fost posibila datorita unor factori speciali care au modelat de fapt trasaturile comunismului in Romania si au facut posibila emergenta necontrolata a dictaturii proletcultismului.

In Romania nu a avut loc o revolutie comunista. Instalarea guvernarii comuniste a fost rezultatul unui anumit raport de forte pe plan international, o consecinta a celui de-al Doilea Razboi Mondial si a declansarii Razboiului Rece. Ocupatia sovietica a constituit, de fapt, un factor si mai puternic, impunator chiar, in prelevarea puterii de o asa-zisa elita comunista4. Se fac chiar referiri, aratandu-se ca Romania nu a trait o revolutie, deoarece sistemul comunist a fost impus cu forta de Armata Rosie. Aceasta este si trasatura fundamentala prin care sunt impartite regimurile comuniste: regimuri de ocupatie si regimuri revolutionare5. Istoriografia occidentala apreciaza clar ca. in mare parte, conducerea comunista nu a perceput negativ la inceput dependenta coloniala6 fata de URSS si sacrificarea valorilor politicii nationale7. Prioritatile la inceputul anilor 50 erau monopolul puterii si industrializarea, ambele conditionate de sprijinul Moscovei, care pe parcursul a cativa ani a reusit distrugerea intentionata a fundamentelor nationale.