Lignina

label Proiecte autorenew 2025-09-29, 17:00
Lignina (din latina “lignum”, - lemn) este, dupa celuloza, principala componenta a structurii lemnului din plantele lemnoase. In jur de ¼ din lemnul uscat contine lignina, depozitata in parte, in peretii celulelor si pe de alta parte localizata in spatiile intercelulare unde poate constitui 70% din materialele solide prezente. Functia sa in natura este ca un agent intaritor care leaga matricea fibrelor celulozice impreuna intr-o structura lemnoasa rigida.

Intotdeauna apare asociata cu celuloza. Intr-o cantitate mare, daca nu chiar in totalitate, lignina este chimic legata de plantele polizaharide. Structura ei chimica exacta, atat in lemn cat si separata de alte substante, nu este inca cunoscuta. Totusi se stiu mai multe lucruri despre structura ligninelor izolate. Lignina izolata din copacii coniferi este cunoscuta a fi o substanta polimerica rezultata din oxidarea indusa (dehidrogenarea) de enzime cu alcool coniferic. Mai multe grupe functionale, cum sunt grupele: hidroxil, metoxil si carbonil, au fost identificate in lignina polimer.

Chimistii au studiat lignina de mai mult de un secol. Primele studii au fost orientate pentru stabilirea structurii ligninei. Interes minor au prezentat posibilele utilizari ale acesteia, lucru ce afost dezvoltat in ultimii 25 de ani cand s-au efectuat investigatii detaliate asupra proprietatilor si utilizarii ligninelor.

Inca din anul 1838, Payen descopera prin izolarea celulozei o substanta insotitoare mai bogata in carbon decat celuloza pe care o numeste “substanta incrustanta”. Ulterior, in 1875, Schulze, aceleiasi substante, ii da denumirea de lignina sub care se cunoaste acum.