Anii ’90 reprezinta primul deceniu in care companiile nationale din intreaga lume au inceput sa-si formeze o viziune globala. Timpul si distantele se scurteaza cu repeziciune, o data cu aparitia comunicatiilor, a transporturilor si a fluxurilor financiare ultrarapide. intr-adevar, numeroase companii au dus, ani intregi, o politica comerciala internationala. Prezentul, insa, este caracterizat prin inasprirea concurentei globale.
Cu toate ca unele tari inclina spre stavilirea invaziei straine printr-o legislatie protectionista, totusi, in viitorul indepartat aceasta strategie nu va duce decat la cresterea costului vietii si va asigura protectie unor societati nationale care, de fapt, sunt ineficiente. Solutia potrivita in aceasta situatie consta in insusirea de catre societati a strategiilor de patrundere pe pietele externe si in cresterea competitivitatii lor globale.
Cu cat societatile intarzie sa paseasca pe calea internationalizarii, cu atat creste riscul excluderii lor de pe pietele in dezvoltare ale Europei Occidentale, Europei de Est, Orientului indepartat sau ale altor regiuni ale lumii. in prezent, tarile apartinand Pietei Comune europene au desfiintat barierele care stateau in calea circulatiei marfurilor, serviciilor, banilor si persoanelor, reglementand anumite activitati, privatizand unele intreprinderi de stat si adoptand standarde comerciale comune. in acelasi timp, in Europa de Est apar noi ocazii profitabile, tarile din aceasta regiune depunand eforturi considerabile in tranzitia lor de la economia centralizat-planificata la economia de piata.
Desi interesul societatilor de a accede si a concura pe pietele externe este ridicat, riscurile sunt si ele mari, acest fapt datorandu-se datoriilor externe, instabilitatii regimurilor politice si guvernelor, problemelor de schimb valutar, conditiilor impuse de guvern la accesul pe piata al firmelor straine, birocratiei, tarifelor si altor bariere comerciale, coruptiei, pirateriei tehnologice si costului de productie ridicat. O prima concluzie ce s-ar putea desprinde din cele prezentate este ca, fie ca raman acasa, fie ca se extind in strainatate, companiile sunt condamnate. Deducem din aceasta ca singura sansa pe care o au societatile ce desfasoara activitati comerciale in cadrul industriilor globale este internationalizarea operatiilor pe care le deruleaza.
Atunci cand activitatile din sfera marketingului capata extensie internationala, deci cand produsul depaseste granitele tarii in care a fost produs, politica de produs primeste si ea amprenta internationalizarii, fiind necesara adaptarea ei la conditiile specifice de operare pe pietele externe.
Multe din principiile fundamentale de management al marketingului ce au fost aplicate pe piata interna vor avea relevanta intr-o conjunctura internationala. Procesul de identificare a oportunitatilor pietei, de selectare a strategiilor, de implementare a strategiilor selectate si de monitorizare a performantelor implica principii asemanatoare cu cele aplicate pe piata interna. Principala provocare in cazul unei companii ce isi doreste sa se extinda pe alte piete consta in adaptarea strategiilor de marketing ce au functionat pe piata interna la nevoile pietelor externe ale caror coordonate pot fi complet diferite de ceea ce a cunoscut pana atunci.
Managementul societatilor multinationale
label
Proiecte
calendar_month
2011-03-28, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:59
history_edu
Ghita Mitrescu