In ziua de astazi stiinta cunoaste o larga dezvoltare, mai ales in domeniul „inteligentei artificiale” si a atras dupa sine si dezvoltarea stiintelor umane. Desi omul exista de atatea milioane de ani , el nu a reusit sa se cunoasca pe sine , sa isi cunoasca originea si rostul sau clar, iar fiecare „pas” al tehnicii reprezinta un nou orizont in cunoasterea sa.
Cu cat se dezvolta mai mult tehnica, mai exact cibernetica si genetica , cu atat stiintele umane par a nu mai gasi raspunsuri la toate intrebarile legate de om, care deriva din cea esentiala „cine este omul?”.De fapt, intreaga „istorie a umanitatii nu e altceva decat o incordare a omului de a se defini pe sine , de a-si stabili cat mai exact identitatea umana. Si in cadrul raportului dintre om si Univers stradania aceasta e fara sfarsit”1.De aceea se poate observa ca exista un interes crescut pentru cercetari in domeniul religiei , dar de data aceasta nu mai sunt atat de ostile si acuzatoare pentru ca tehnica incepe, oarecum, sa-si recunoasca limitele.
Relatia dintre stiintele umane si religie incerc sa o surprind in prezenta lucrare,unde stiintele umane sunt reprezentate de psihoterapie,psihologie si psihiatrie.Principalul lor punct comun este omul,dar diferenta consta in modul diferit de a incerca sa-l defineasca.Bineinteles ca apare intrebarea de ce psihoterapia, psihiatria si psihologia si nu asistenta sociala care are acelasi punct comun cu religia.Inca si astazi putem spune ca asistenta sociala este de doua categorii,una se construieste pe baza stiintelor umane,iar cealalta incearca sa imbine cu religia,eu,desigur,ma voi referi la a doua categorie.Asistentul social,pe langa rolurile de agent al schimbarii,de profesor, de meditator,avocat, coordonator, jurist etc., are si rolul de consilier, iar in aceasta activitate, cu atat mai mult este necesar sa foloseasca atat elemente religioase cat si cele din stiintele umane si de aceea aceste domenii trebuie aprofundate.
De asemenea,exista multe cazuri in care asistentul social e nevoit sa indrume clientul la un specialist:fie psiholog, psihiatru, psihoterapeut, fie duhovnic,iar aceasta decizie,trebuie sa o ia in conditiile unei bune cunoasteri a domeniului lor de activitate.In plus el are si rolul de preventie a disfunctiilor la nivelul macrosocial (politicile sociale), mezosociale(comunitatea si grupurile),microsocial (familia) si individual.Acum exista mentalitatea ca fluxul acestor disfunctii e de sus in jos,astfel ca de orice problema e raspunzator celalat si in special cel cu responsabilitate mai mare,dar,de cele mai multe ori,problemele sunt de jos in sus,sau cel putin in cercetarea si rezolvarea lor e necesar sa se porneasca de la propia persoana, in cazul asistentului social de la propriul client.Pentru a realiza aceste activitati este necesara o viziune cat mai corecta si completa despre om.O astfel de viziune incerc sa redau in prezenta lucrare pe baza scrierilor biblice si patristice.
Mandria si vindecarea ei, o perspectiva psihologica si duhovniceasca
label
Proiecte
calendar_month
2009-11-25, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro