label Proiecte autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu MIRCEA STEFAN
Orice politica in domeniul resurselor umane trebuie fundamentata prin cunoasterea trasaturilor distinctive ale muncii in turism, pe evaluarea intensitatii si modului particular de actiune a fortei de munca asupra productiei turistice si a rezultatelor activitatii.

Dezvoltarea turismului are o serie de consecinte asupra utilizarii resurselor umane in sensul crearii de noi locuri de munca, determinarii unui nivel relativ ridicat de instruire a unor structuri profesionale si pe functii. Specificitatea activitatii turistice, complexitatea sa, data de multitudinea si varietatea componentelor, isi pun amprenta asupra necesarului de personal si structurii acestuia, asupra exigentei lor privind pregatirea si selectia, asupra eficientei utilizarii fortei de munca.

Resursele umane in turism au un rol important in stimularea cererii, crearea unei atmosfere de destindere, formularea deciziei de cumparare, formarea si mentinerea interesului, simpatiei pentru un anumit produs turistic sau destinatie de vacanta, unitate hoteliera sau de alimentatie, mijloc de transport sau forma de agrement etc. si respectiv in determinarea revenirii turistului.

In ansamblul lor, particularitatile muncii in turism influenteaza nemijlocit numarul si dinamica lucratorilor, structura acestora, nivelul productivitatii muncii, sistemele de cointeresare si, corespunzator, politicile de selectie si recrutare, organizarea pregatirii profesionale.

Daca in trecut resursele umane si modul in care erau utilizate acestea nu erau considerate foarte importante, in prezent, capitalul uman este plasat in centrul tuturor politicilor de dezvoltare ale unei firme, in special in domeniul turismului.

Activitatea agentilor economici din industria serviciilor (de exemplu a unei intreprinderi hoteliere, a unui restaurant, a unei firme de transport, a unei agentii de turism etc.) difera in multe privinte de activitatile desfasurate in intreprinderile industriale producatoare de bunuri materiale. Ca atare, si profilul, performantele, structura organizatorica, perceperea calitatii intreprinderilor prestatoare de servicii vor diferi in multe privinte de cele ale intreprinderilor producatoare.

in sens strict al caracteristicilor de calitate, unii specialisti au identificat urmatoarele dimensiuni ale calitatii serviciilor: fiabilitate, capacitate de raspuns, competenta, acces, comunicare, credibilitate, securitate, intelegerea/cunoasterea clientului, tangibilitate. Ulterior, autorii au recurs la sase caracteristici ale calitatii serviciilor, si anume: tangibilitate, viabilitate, capacitate de raspuns, asigurare, empatie, revalorizarea serviciilor care au provocat insatisfactii clientilor.

Semnificatia acestor caracteristici poate varia considerabil, in functie de natura serviciilor si de utilizatorii acestora, astfel incât, in evaluarea calitatii serviciilor, ponderea acordata diferitelor caracteristici depinde de coordonatele spatiale si temporale concrete ale fiecarui serviciu.