Stiluri de conducere in Scoala de Muzica nr. 4 si impactul lor asupra performantei
Lucrarea de fata are ca tema de analiza stilurile de conducere in organizatii cu scopul evidentierii impactului lor asupra performantei angajatilor. Mi-am ales aceasta tema deoarece consider faptul ca orice organizatie are ca scop succesul in domeniul de activitate si exista elemente care sunt strânse legate de modalitatea si calitatile personale care descriu stilul de conducere eficient in centrarea obtinerii performantelor, elemente care se bazeaza pe cooperare, pe implicarea si dezvoltarea relatiilor de incredere si colaborare.
Stilul de conducere a devenit un punct central in planul comunicational si il putem defini ca fiind “mecanismul cognitiv si social de luare a deciziilor in cadrul unei organizatii” .
In caracterizarea stilului de conducere identificam elemente fundamentale care duc la conturarea lui:
• Practicile de decizie, un criteriu definitoriu in cadrul clasificarii stilului. Conform Dianei Cismaru, deciziile poti fi luate „pe baza experientei anterioare, prin deliberare in colectiv restrâns, prin colectarea de solutii de la membrii organizatiei sau prin formularea prealabila de solutii alternative si decizia prin consens” .
• Competenta, factor important cu directii multiple: competenta profesionala, organizatorica si social – umana.
• Atitudinile fata de obiectivele colective ale grupului de munca
• Tehnicile de motivare
• Atitudine fata de angajat
Stilurile de conducere pot fi definite ca “modalitati prin care managerii abordeaza problemele in organizatii” . Exista numeroase clasificari ale stilurilor pornind de la diverse teorii, ne putem opri la doua clasificari cea dezvoltata de Robert Blake si Jane Mouton – grila manageriala si cea dezvoltata de Rensis Likert. Grila manageriala, clasifica stilurile de conducere pe doua dimensiuni: orientarea spre sarcina si orientarea spre relatii, spre oameni dupa valori atribuite pe o scala de la 1(preocuparare scazuta) si 10(preocupare crescuta).
Acest tip de clasificare sustine stilul de conducere ideal dar nu este preocupata de contextul in care se practica acest stil. Clasificarea lui Rensis Likert are la baza clasificarea lansata de Kurt Lewin prin elementele stilurilor: autoritar, democrat si permisiv. Likert dezvolta aceasta clasificare prin adaugarea unor elemente noi:
• Stilul autoritar – opresiv, caracterizat prin supunere
• Stilul autoritar – obiectiv, caracterizat prin competenta
• Stilul democrat – consultativ, elementul dominant este relatia umana
• Stilul democrat – participativ, caracterizat prin atasament fata de organizatie
• Stilul permisiv (laissez – faire), elementul dominant este structura prestabilita
Structura acestei lucrari este gândita ca un studiu de caz care duce la trasarea caracteristicilor pozitive a unui stil de conducere productiv in ceea ce priveste performanta angajatilor in Scoala de Muzica nr. 4.
Obiectivele acestei cercetarii sunt: identificarea trasaturilor personale ale liderului care care sustin un stil de conducere pozitiv, construirea unei relatii intre stilul de conducere si performanta angajatilor si totodata analizarea stilului de conducere in Scoala de Muzica nr. 4. Ipotezele de cercetare sunt formulate pe doua directii: liderul cu o capacitate excelenta de coordonare a angajatilor cu un grad inalt de performanta si motivarea de catre lider a angajatilor cu scopul cresterii performantei.
Organizatia care face subiectul acestui studiu este una de tip normativ, cu o structura centralizata formata dintr-un colectiv de profesori, numarul total al profesorilor este de 40 profesori de specialitate(vioara, viola, violoncel, clarinet, flaut, chitara). Conducerea strategica este respectiv responsabila fata de guvern ca autoritate publica .
Stiluri de conducere
label
Proiecte
calendar_month
2011-06-13, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:59
history_edu
Diana Cismaru