1. Definire
In conceperea si fundamentarea activitatilor firmelor un rol esential il au strategiile si politicile, elaborate de catre organismele manageriale. Concretizarea esentiala a previziunii, strategiile si politicile jaloneaza dezvoltarea fiecarei societati comerciale, de continutul lor depinzand adesea decisiv eficacitatea interfetei cu suprasistemele din care face parte,masura in care acestea isi mentin si amplifica segmentul din piata ocupat, profitabilitatea obtinuta.
2. Repere pe drumul dezvoltarii strategiei organizatiilor
Profesorul american Peter Drucker3 este unul dintre primii autori care au punctat importanta deosebita a strategiei pentru firme, indicand in acelasi timp, concret, si continutul sau. In 1954, acesta releva ca strategia unei organizatii este menita sa ofere raspunsuri la doua intrebari fundamentale: in ce consta afacerea si care ar trebui sa fie obiectul de activitate al firmei.
Mai tarziu, Kenneth Andrews4 defineste strategia ca fiind structura obiectivelor, telurilor sau scopurilor, politicile si planurile majore pentru realizarea lor, stabilite astfel incat sa defineasca obiectul actual sau viitor de activitate al afacerii si tipul de intreprindere prezent sau preconizat. Igor Ansoff5 considera strategia ca fiind axul comun al activitatilor organizatiilor si produselor/pietelor, prin care se defineste natura esentiala a activitatii economice pe care organizatia o realizeaza sau prevede sa o realizeze in viitor. El identifica patru componente ale strategiei: domeniul produs/piata, vectorul de crestere, avantajul competitiv si sinergia. Abordarea propusa de Ansoff si grupul sau a avut un impact stiintific si pragmatic major asupra cercetarilor din domeniul managementului firmei.
Brian Quinn formuleaza opinia potrivit careia strategia este un model sau un plan ce integreaza scopurile majore ale organizatiei, politicile si secventele de actiune intr-un intreg coerent. O strategie bine formulata ajuta conducatorul sa aloce resursele intr-o viziune unica si viabila, bazata pe competentele si disfunctionalitatile interne, schimbarile anticipate in mediu si miscarile concurentilor inteligenti.
Michael Porter, folosind termenul de „strategie generica“, arata ca aceasta consta in „specificarea abordarii fundamentale pentru obtinerea avantajului competitiv urmarit de firma, ce furnizeaza contextul activitatilor de intreprins in fiecare domeniu functional. In practica multe planuri strategice sunt liste ale fazelor de actiune, fara o articulare clara cu avantajul competitiv ce se urmareste a se realiza si a modalitatilor de utilizat“. Prin strategie se desemneaza ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung, principalele modalitati de realizare ale acestora impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei.
Strategia firmei
label
Proiecte
calendar_month
2011-05-02, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:59
history_edu
Prof.univ.dr. Valentina Zaharia