Datoria externa in sine reprezinta, initial, un efect al unui alt fenomen economic international de mare amploare – creditarea internationala.
Creditarea internationala nu este un fenomen nou. Inca din Evul Mediu, factorii de dezvoltare a comertului international si a investitiilor externe au produs o diversitate a institutiilor bancare, ale caror obiective, practici de creditare, piete, modalitati de organizare si structurare, nu erau fundamental diferite de cele promovate de bancile de anvergura internationala fondate in anii 1960-1970. Ca dovada apare situatia Suediei, unde, datorita dimensiunilor imprumuturilor externe ale Casei Regale, inca din secolul al XVIII-lea s-a infiintat un oficiu de administrare a datoriei astfel rezultate.
De fapt, cu secolul al XVIII-lea incepe istoria creditarii internationale, cand bancile din Marea Britanie au trecut aproape linear de la negustorie si camatarie la creditare. Incepand cu razboaiele napoleoniene, parcurgand secolul al XIX-lea si pana la inceputul secolului nostru, bancile comerciale creditau guverne straine si finantau comertul international prin intermediul acceptelor(precursoare ale acreditivelor si ale altor documente comerciale de astazi).
Studiul privind datoria publica externa a Romaniei in perioada de ranzitie
label
Proiecte
calendar_month
2010-01-14, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro