Conform Directivei cadru 85/107/CEE, se intelege prin aditiv alimentar orice substanta care nu este consumata ca aliment sau care nu este utilizata in mod obisnuit ca ingredient caracteristic in alimentatie, care poseda sau nu valoare nutritiva si a carei adaugare intentionata in produsele alimentare, in scop tehnologic in stadiul lor de fabricatie, transformare, tratament, conditionare, transport, depozitare are ca efect sau poate avea un efect rezonabil, direct sau indirect, indiferent ca devine ea insasi sau derivatii sai, un component al produselor alimentare.
Din definitie rezulta urmatoarele idei importante:
caracterul de intentionalitate (aditivul se adauga in mod voit intr-o anumita cantitate);
scopul folosirii (conservarea valorii nutritive si senzoriale a produsului, ameliorarea capacitatii de conservare, favorizarea fabricarii, ambalarii, depozitarii, transportului);
se exclude (prin definitie) contaminantii si substantele adaugate in scop nutritional (vitaminele, aminoacizi etc.).
1.2 Definitia auxiliarilor tehnologici
Conform Directivei 89/107/CEE „se intelege prin auxiliar tehnologic orice substanta care nu este consumata ca ingredient alimentar in sine, dar este in mod intentionat folosita in transformarea materiilor prime, produselor alimentare sau ingredientelor lor, pentru a raspunde la un scop tehnologic in timpul tratamentului sau transformarii si care poate avea ca rezultat prezenta neintentionata a reziduurilor tehnologice inevitabile ale acestei substante sau a derivatelor sale in produsul finit, cu conditia ca aceste reziduuri sa nu prezinte risc sanitar si sa nu aiba efecte tehnologice asupra produsului finit”.
Aditivi alimentari - notiuni introductive
label
Referate
calendar_month
2010-03-02, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro