Agricultura ecologica in UE- sectorul vegetal

label Referate autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu lucian
Agricultura ecologica este o stiinta definita de un concept modern, ce are la baza cunostinte stravechi, completate cu cele mai noi descoperiri umane din domeniul complex al intelegerii naturii.

Obiectul agriculturii ecologice il constituie intelegerea si aplicarea legilor ecologiei astfel incat, actionand asupra naturii si mediului natural, sa se mareasca productia primara a plantelor si secundara a animaleor, pentru satisfacerea nevoilor umane de hrana si materii prime naturale.

Ne hranim in principal cu resursele naturale biologice directe, sau derivate din acestea, mai precis producatori primari, adica plante si secundari, adica animale. Aceste nevoi sunt satisfacute in acest moment de exploatarea sistemelor vii si a celor industriale care le recreaza pe cele dintai.



Mai productive si predictibile, sistemele industriale de obtinere a hranei, sunt inca preponderente, dar aduc neajunsurile majore ale efectelor secundare asupra organismului uman si poluarii mediului. Si mai important, sunt finite, limitate de existenta resurselor ce stau la baza lor. Este relevant faptul ca din totalul energiei folosite de un sistem industrial, numai 5% se regaseste in produs, 95% risipindu-se in mediu sub forma de reziduri si energie.

Sistemele naturale in schimb, supuse legilor naturii, (zestre ereditara, daunatori) si mediului, (conditii pedoclimatice), sunt mai greu predictibile si relativ limitate cantitativ, sunt in schimb practice inepuizabile, recirculand resursele naturale fundamentale. In plus, respectand evolutia ciclica naturala, produsele rezultante ale acestor sisteme sunt asimilate de organism fara efecte secundare si nu polueaza mediul.

O prima concluzie pe care o putem desprinde, este ca agroecologia este strans legata de ecologie si protectia mediului. Dezvoltarea istorica a acestora a luat amploa-re incepand cu secolul XX. Ducand mai departe rezultatele cercetarilor unei pleiade intregi de naturalisti, Huxley pune in 1940 bazele unei noi sistematici, in care specia era privita din unghiul structurii populationale. Aceasta va instaura gandirea popu-lationala, cum a numit-o E. Mayr.

In 1957, americanul P. Odum, in Fundamentele ecologiei, demonstreaza importanta sistemului in comunitatile biotice, reliefand aportul aspectului energetic al proceselor biologice. Astfel, jumatatea secolului XXI poate fi socotita momentul in care ecologia devine o stiinta sistemica de sine stata-toare, diferita de celelalte stiinte ale naturii.