Termenul a fost formulat de B.Bleuler, la inceputul secolului. El se referea la dereglari secundare de natura psihogenetica pe care le raporta la o categorie definitorie de tulburari primare. Acestea din urma se regasesc si în autism, si constau in dereglari ale asociatiilor de idei, intreruperea fluxului ideativ, dereglari de limbaj si stereotipii, stari de excitatie puternica, ce alterneaza cu cele depresive, dereglari neuro - vegetative, secondate de halucinatii în plan psihic.
Bleuler defineste autismul ca fiind o detasare de la realitate, insotita de o predominare a vietii interioare, o repliere totala asupra lumii launtrice, un mod de gândire necritic, centrat pe subiectivitate si rupt de realitate.
Autismul este o tulburare pervaziva de dezvoltare si este clasificata intre deficienta mentala si tulburarile de invatare. Tulburarea aceasta consta in “dificultati in a dobandi competente cognitive, lingvistice, motrice si sociale.”
Termenul de austim, in sensul de “inchis in sine”, cu un comportament anormal in ceea ce priveste contactul social, nu defineste atat de bine tulburarea de care sufera autistii. Termenul pervaziv subliniaza cu atat mai bine, tulburarea profunda a acestora, tulburare existente in adancul fiintei lor.
Autismul
label
Referate
calendar_month
2012-04-23, 00:00
autorenew
2025-09-29, 17:00
history_edu
Florin Verzea
