Am speranta ca in viitor ma voi opri si asupra altor informatii pretioase amintite aici, de exemplu prima folosire a toponimului Bucovina sau existenta tarii Moldovei “de la munte pana la mare” inca de la sfarsitul veacului al XIV-lea. Mi-am propus, in schimb sa surprind cateva aspecte din viata orasului de la atestare si pana in zorii modernitatii urmarind in principal creionarea unei istorii a bisericilor din acesta. Nu voi purcede la o insiruire cronologica a anumitor evenimente (in patru secole se petrec n lucruri) insa voi incerca sa creionez o imagine a unui oras bland,in care aparent nu s-a intamplat nimic , dar unde istoria te insoteste la tot pasul.
Romanul se poate mandri ca fiind printre primele orase romanesti al carui “curriculum vitae”(cronica) s-a tiparit inca din epoca moderna prin stradania celui care a fost episcopul Melchisedec Ştefanescu, un carturar desavarsit. Populatia targului nu alcatuia un tot din punct de vedere etnic. Alaturi de nucleul de romani se aflau negustori sau chiar mestesugari apuseni(acestora le-a fost atribuita ceramica cenusie descoperita de arheologi in oras ), armeni coborati din valul ce colonizase Galitia si Moldova de Nord, ca si evrei ce gaseau climat prielnic in acest oras deschis al tarii de Jos, unde mult mai tarziu austriecii isi stabileau efemera lor administratie in cursul unuia din multele razboaie intre ei, muscali(rusi) si otomani.
