In prezent cheltuielile angajate la nivel local joaca un rol important in functionarea economiei nationale, dar diversitatea sistemelor financiare este mult mai accentuata decat cea a finantelor nationale. Aceasta diversitate arata ca nu exista inca un sistem financiar original al UE si ca integrarea economica nu a avut efecte majore asupra particularitatilor nationale din punct de vedere al functionalitatii unitatilor administrativ-teritoriale. Astfel, unele sisteme financiare se incadreaza in modelul general de descentralizare al statelor federale, altele se caracterizeaza printr-o centralizare la nivel national, chiar daca exista unele tendinte de descentralizare.

Cu toate acestea putem face anumite observatii si anume: variatia ponderii cheltuielilor locale ofera posibilitatea unei grupari a tarilor europene. Un prim grup include tari in care cheltuielile se situeaza peste 10% din PIB: Danemarca, Suedia si Norvegia, tari in care sistemele de finantare locala sunt foarte apropiate, desi Danemarca este singura tara in care bugetele locale au atins 30% din PIB si peste 50% din cheltuielile publice totale, Olanda, Marea Britanie, Franta, Italia. A doua grupa cuprinde tari in care, in pofida descentralizarii, aceste cheltuieli sunt sub 10%: Belgia, Germania, Luxemburg. Aceasta diversitate comporta urmatoarele explicatii: tarile unde bugetele locale reprezinta mai putin de 10% din PIB, sunt de obicei acelea in care comunitatile locale nu sunt implicate in remunerarea personalului didactic (Belgia, Germania).

In epoca contemporana (dupa 1950), efectuarea cheltuielilor pentru actiuni socio-culturale se bazeaza pe conceptia statului bunastarii” (welfare state), ale carui principii sunt:
- garantarea unui venit minim, independent de forma de proprietate;
- cresterea securitatii sociale in special pentru categoriile defavorizate (bolnavi, batrani,handicapati,orfani,someri, s.a);
- asigurarea unui standard de viata ce evolueaza pozitiv, pe baza unor servicii sociale predominate de regimul politico-statal, de traditii, de nivelul de cultura si civilizatie deja atins.

In cadrul acestei conceptii s-au individualizat actiuni vizand securitatea sociala si actiuni vizand protectia sociala.
Securitatea sociala se refera la actiuni cu adresa, directe, de care beneficiaza cei stabiliti prin lege.