Comunicarea este fluxul vital care face posibile performantele unei organizatii. De calitatea si functionalitatea ei depinde modul in care sunt folosite resursele si sunt atinse scopurile.

Eficienta unei organizatii se bazeaza pe specializarea functiilor la nivel de compartimente si de indivizi si pe complementaritatea acestor functii. Din aceste caracteristici de baza ale activitatii organizationa1e rezulta necesitatea schimbului de informatii intre compartimente, intre indivizi, intre organizatie si mediul sau socio-economic.

Orice organizatie consta, dupa cum arata Graham si Bennett', din "premise (scopurile activitatii comune n.n.), angajati, conducere, echipamente, materiale, fonduri". In procesul muncii comunicarea joacaun rol esential pentru ca orice sistem sociotehnic presupune existenta unui flux informational care face posibila functionarea lui ca intreg.

Munca in cadru organizational necesita coordonarea eforturilor participantilor in realizarea unei performante. Conducerea comunica angajatilor deciziile sale, controleaza executarea lor, iar deciziile sunt bazate la randul lor pe fluxul de informatii.