CONCEPTIA TEANDRICA IN ESTETICA RASARITEANA- NECHIFOR CRAINIC

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Fluturas
{
tf1 ansi ansicpg1250 deff0 deflang1048{ fonttbl{ f0 fswiss fcharset238{ * fname Arial;}Arial CE;}}{ * generator Msftedit 5.41.15.1507;} viewkind4 uc1 d f0 fs20 Nechifor Crainic Pe numele sau adevarat, Ion Dobre, fiu de taran din Vlasca, Nechifor Crainic (1889- 1972), devine profesor de teologie la Universitate si un remarcabil ziarist si eseist, in miscarea de idei a tumultoasei perioade interbelice. El a fost perceput ca un adept al teologismului si al dogmatismului religios sau ca promotor al unui reactionarism moderat. Lucrarile sale eseistice de rasunet sunt: Icoanele vremii , Puncte cardinale in haos, Ortodoxie si etnocratie . in Nostalgia paradisului (1940), introduce conceptele ortodoxismului gandirist, iar in opera Persifal , pune in evidenta opzitia dintre ortodoxismul oriental si catolicism. Esenta lucrarilor sale, induce o nostalgie in stil miltonian a paradisului, regasit intre coordonatele lumii obisnuite in aparenta, sacre in esenta. ,,Problemele culturii au fost discutate la noi prea mult autonom si prea putin crestin
dblquote aceasta afirmatie ii apartine lui Nechifor Crainic, acesta fiind inarmat cu prejudecati din alte lecturi . Aceasta afirmatie se baza pe cele citite din opera lui Nikolai Berdiaev, in conturarea intelesului culturii, si am descoperit in paginile cartii Nostalgia paradisului o teoretizare mult diferita de cea a filozofului rus si cu accente mult mai moderate in privinta destinului actual al omului. Toate aceste diferente vor fi evidentiate in randurile care urmeaza. Sunt berdiaeviene presupozitiile potrivit carora separatia dintre cultura si religie este artificiala si ca ea este un fenomen specific modern, ca geniile creatoare de cultura , modeleaza in carnea lumii noastre imagini ale perfectiunii intrezarite dincolo de ea, ca geniul confirma valabilitatea universala a principiului teandric , iar la temelia teandricitatii se afla conceptele de ,, chip si asemanare
dblquote . Dar urmarile acestor supozitii nu au nimic in comun cu viziunea lui Berdiaev despre sensul creatiei , de altfel, putem la fel de bine sa intelegem, ca multe din coincidentele celor doi autori isi au izvorul in doctrina ortodoxa . Berdiaev afirma ca omul trebuie sa-si asume destinul creator , drept veritabila cale spre propria mantuire, deoarece este chip si asemanare cu Pantocratorul. in scrierile filosofului, descoperim o opozitie antagonica intre geniu si sfintenie, o apologetica a genialitatii umane si o razboire cu vietuirea ascetica consfintita de crestinism. Crainic nuanteaza interpretarea si realizeaza o distinctie importanta intre cele doua idei de chip si asemanare : ,,Omul e chipul real al lui Dumnezeu prin creatia divina, dar omul e asemanarea posibila a lui Dumnezeu. Nu atarna de om sa poarte chipul lui Dumnezeu sau nu, fiindca acest chip e dat in faptura lui, in structura lui spirituala, prin care se deosebeste de toate celelalte creaturi. Dar atarna de el sa se asemene sau nu cu Dumnezeu, si aceasta posibilitate sta in libertatea vointei lui, care are in fata modelul de perfectiune morala Iisus Hristos. Astfel conceptul de chip sau imagine a lui Dumnezeu are o acceptie general omeneasca , iar cel de asemanare una specific crestina. Gradul culminant al chipului lui Dumnezeu in om e geniul, care poate sa fie sau nu crestin; gradul culminant al asemanarii e sfantul,care, nu poate fi decat crestin
dblquote . 1 Astfel, observam ca nu exista nici un fel de opozitie intre geniu si sfant, ambele atitudini coexista fara sa insinuam ori sa banuim prezenta vreunui conflict. Geniului ii este caracteristica revelatia naturala care se finalizeaza in operele creatiei culturale, pe cand revelatia supranaturala data de Hristos, are ca finalitate lucrarea morala a sfantului. Ideea teandrica dezvaluie atat importanta geniului ca profet natural al unei ordini de perfectiune superioara a lumii noastre, cat si importanta sfantului in a carui perfectiune morala vedem perfectiunea vesnica. Asadar, cultura contine un sens profetic, intr-un deplin acord cu profetiile crestine, despre finalitatea vietii in ordinea eterna. Occidentul a adus imaginea unei rupturi iremediabile intre cultura si religie, iar aceasta realitate traita cu acuitate in apus, devine obiectul obsesiilor lui Berdiaev si al aspiratiilor sale despre refacerea aliantei dintre cele doua directii de manifestare ale spiritului uman, printr-o noua survenire a evului mediu. Nechifor Crainic are ca punct de plecare constatarea inexistentei acestei rupturi: nici ortodoxia romaneasca, nici Biserica ecumenica n-au promovat un conflict intre cultura si religie, intre stiinta si credinta. Singura afirmare a autonomiei culturii in opozitie cu religia apartine intelectualilor romani care au studiat in strainatate si au preluat ideea occidentala de criza a culturii. in scrierile filosofului rus descoperim o opozitie antagonica intre geniu si sfintenie, o apologetica a genialitatii umane si o razboire cu vietuirea ascetica consfintita de crestinism. intorsi in tara, ei acuzau Biserica nationala de ,,reactionarism
dblquote si de ,,obscurantism
dblquote . Acest gest este denumit de Nechifor Crainic ,,mimetism intelectual
dblquote .El nu poate sadi nimic autentic in spiritul culturii romane, deoarece nici o cultura nationala nu poate creste parazitar pe trupul altei culturi. Concluzia autorului este ca la un stil propriu de manifestare nu poate sa ajunga decat o cultura infipta adanc in autohtonismul etnic si plasmuit in lumina spirituala a ortodoxiei. Prin aceasta intelegere, Crainic demonstreaza inca o data la ce distanta uriasa se afla fata de convingerile lui Berdiaev ce nu a reusit sa depaseasca punctul de vedere occidental referitor la ,,reactionarismul
dblquote si ,,obscurantismul
dblquote Bisericii. Eliberandu-ne de prejudecata intelesului culturii in spirit berdiaevian, in cartea lui Crainic descoperim ca autorul ei a conturat acest inteles prin evidentierea raportului ei cu religia si prin delimitarea pe care o incearca fata de definitiile clasice ale fenomenului culturii. intr-un prim demers, cultura poate fi inteleasa prin ce nu este ea : natura . Dar ce este natura? Aici stiintele si filosofia vin cu nenumarate definitii, incat Crainic prefera sa defineasca natura din perspectiva religioasa: ,, totalitatea fapturilor lui Dumnezeu, adica mineralul, planta, animalul, omul, ingerul, cu alte cuvinte universul celor vazute si al celor nevazute
dblquote . in ierarhia naturii create nu intra cultura : ,,Natura e creatia lui Dumnezeu; cultura e creatia spiritului omenesc . Nici mineralul , nici planta, nici animalul si nici ingerul nu creeaza cultura. Numai omul . in scara cosmica a fapturii, cultura e deci un atribut specific al omului
dblquote . 2 1 Nechifor Crainic- Nostalgia paradisului , Editura Moldova, Iasi, 1994, p. 12 . 2 Nechifor Crainic- Op. Cit. P. 19. Rezultand o prima definitie a culturii- ,,tot ceea ce creeaza omul cu elemente din natura, dar in afara de natura, in vederea necesitatilor practice sau a scopurilor ideale, potrivite cu firea lui proprie
dblquote autorul ei subliniaza ca desi aceasta are avantajul ca il distinge pe om de tot restul naturii, este totusi, prea larga, si aceasta deoarece la o privire mai atenta, observam ca din ansamblul creatiilor in care se manifesta tendinta omului de a stapani natura vazuta, unele slujesc scopului practic de a o folosi cantitativ, altele sensului spiritual de a o depasi calitativ. in felul acesta apare necesitatea de a distinge si de a denumi diferit creatia practica si cea spirituala. intelesul culturii este dirijat spre aceasta din urma creatie, deoarece numai ea depaseste calitativ natura, pe cand creatia practica, slujind instinctului de conservare, chiar daca isi afla punctul de plecare in spiritul omenesc, tine de adancirea tot mai excesiva a omului in natura materiala. Pentru creatia practica avem cuvantul civilizatie, incursiunea pe care o intreprinde Crainic in hatisul intelesurilor dedicate culturii si civilizatiei , devine benefica limpezirii viziunii personale privind specificul creatiilor umane. Parcurgand traseul de la indistinctia notiunilor de cultura si civilizatie in mediul francez pana la clarificarea lor in spatiul german, Nechifor Crainic se apropie foarte mult de teoretizarea lui Oswald Spengler, acceptand ideea ca o cultura nu poate avea un caracter universal si ca de fiecare data este produsul unui geniu etnic, adica o determinare concreta intr-un timp si spatiu istoric. Dezacordul fata de autorul Declinului occidentului nu survine decat atunci cand teza fecunda a distinctiei dintre cultura si civilizatie este plasata in perspectiva diacronica: cultura la inceputul istoric al poporului, civilizatia in faza finala, de agonie a existentei sale. Acest fapt poate fi valabil pentru unele popoare vestice, dar nu si in cazul natiunilor tinere din Europa, unde Crainic sesiseaza un raport de simultaneitate intre civilizatie si cultura. Evidentierea acestui raport isi are radacina in insasi distinctia dintre cultura si civilizatie pe care ganditorul roman doreste sa o valorifice in directia implinirii destinului national. Nu este valabila teza lui Spengler ca orice cultura se stinge in civilizatie prin simplul fapt ca, in istorie, popoare care s-au stins, fara a degenera in civilizatie , ori au fecundat alte culturi, precum bizantinii, ori au sucombat in muzee, asa cum e cazul Egiptului antic. Crainic, prin aceste exemple, vrea sa atraga atentia asupra faptului ca religia este elementul moderator in ordinea cronologica privind nasterea si renasterea fenomenului cultural. Iar Spengler ar avea dreptul sa afirme ca moartea culturii unui popor se produce doar atunci cand geniul sau etnic ia calea creatiei practice, adica a industrializarii excesive al carui rezultat este generalizarea monstruoasa a productiei in serie. Cultura si civilizatia pot exista simultan pe cele doua planuri deosebite ale vietii: spiritual si material :,,Pentru o tara ca a noastra- afirma Crainic- unde se pun in mod egal problemele de cultura spirituala si problemele de civilizatie materiala,socotim ca e o necesitate de orientare sa facem aceasta deosebire, dictata de natura lucrurilor si de faza evolutiva prin care trecem. Civilizatia e internationala si o putem adapta la nevoile vietii noastre materiale ca de la primitiv la organizat si de la rudimentar la perfectionat. Imitatia corectata de fizionomia tarii e legea ei elementara. Cultura insa implica neaparat modul original al personalitatii noastre etnice. Legea ei nu poate fi imitatia, ci autohtonia
dblquote . 3 3 Nechifor Crainic Nostalgia paradisului Editura Moldova, Iasi, 1994, p. 26. in acord cu Jacob Burckhardt, pentru care cultura este suma creatiilor spiritului care se nasc spontan si nu au o pretentie la valorificare universala sau constrangatoare, creatii in acelasi timp de ordin ideal si gratuit, Nechifor Crainic vede cultura ca un raport simbolic cu inaltimea transcendenta, un raport exprimat de puterile proprii ale neamului : ,,cine nu are o cultura nationala, dovedeste incapacitatea de a-si crea acest raport propriu
dblquote . Astfel inteleasa, cultura pare a se apropia de religie, care este raportul real cu cerul , iar geniul- chipul prin excelenta a lui Dumnezeu in aceasta lume a pacatului si a mortii-,,indeplineste parca o solie cereasca de a ne aminti prin plasmuirile pe care le impinge catre perfectiune, culmile pierdute candva de om si de a ne reaprinde in inima nostalgia lor
dblquote . 4 Deci, cultura in viziunea lui Nechifor Crainic, este o nostalgie a paradisului. in cartea Nostalgia paradisului , Crainic, dovedeste un puternic simt constructiv, punand bazele esteticii ortodoxe, de metoda metafizica 5 . Frumosul nu e o stare a individului, proiectata asupra naturii, ci o realitate obiectiva, dar nu in natura, ci pe deasupra ei, in principiul divin, astfel ca, in sensul teologic al frumosului ,,Universul ne apare poleit cosmic, ca un reflex al frumusetii supranaturale
dblquote , frumosul artistic e intruparea in opera a frumosului spiritual. Omul e faptura lui Dumnezeu, arta e faptura omului, deci e faptura fapturii lui Dumnezeu, deci: ,, Arta in sensul ei inalt nu este o imitatie a naturii, fiindca nu urmareste sa ne reaminteasca natura asa cum e. Scopul ei e revelatia in forme sensibile a tainelor de sus
dblquote . Limitele Bisericii se dilata pana dincolo de existenta omului, lasand sa-si gaseasca locul intre viata vazuta si nevazuta a lumii. Dupa expresia lui Berdiaev, Biserica este cosmosul increstinat. Cosmosul increstinat e cosmosul readus la puritatea primordiala. Biserica este dar, in acelasi timp, o amintire a frumusetii trecute si o preinchipuire a celei viitoare. Dupa sf. Dionisie Areopagitul, Dumnezeu e deopotriva binele absolut, si frumosul absolut. Sensul cel mai inalt al vietii omenesti si al lumii este participarea la la frumusetea divina ca la suprema frumusete. Biserica inchipuita ca un vast organism cosmic, este un reflex al frumusetii divine. in conditia actuala de nedesavarsire, nu putem contempla frumusetea pura a lui Dumnezeu, decat reflectata in frumusetea cosmica a Bisericii, precum spunea si Berdiaev ca :,,Biserica este frumusetea autentica a existentei
dblquote . Participarea la aceasta frumusete echivaleaza in oarecare masura cu mantuirea, caci, dupa cum pe buna dreptate a spus Dostoievski ,,frumusetea va mantui lumea
dblquote . O viziune de vaste perspective si de incomparabila grandoare ne ofera sistemul mistic al sf. Dionisie Areopagitul. Universul intreg este constituit dupa normele Bisericii, toata creatura participand la viata divina, integrata structural in acest organism. Aceasta viziune ampla, de ecumenica ierarhizare, o cuprinde si profesorul Nechifor Crainic in termenul elocvent de panbisericism. Universul intreg este inchipuit ca o biserica de proportii cosmice, fiecare creatura participand la Dumnezeire in virtutea unei ierarhizari universale , dupa posibilitatea de a participa, data fiecareia prin creatie in proportii felurite. Dumnezeu este ,,soarele duhovnicesc
dblquote al vietii cosmice. 4 Nechifor Crainic- Nostalgia paradisului Editura Moldova, Iasi, 1994, p. 30. 5 George Calinescu- Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent Editura Minerva, Bucuresti, 1988, pp. 873-876. in teologia ruseasca mai noua a luat nastere, sub necontestata influenta a lui Dostoievski, o intreaga doctrina cu privire la vinovatia universla a omului. Teologi de incontestabil prestigiu, ca Berdiaev,Bulgakov, Florenski si altii, isi fac un punct de onoare din sustinerea ei, si fara ca vreunul sa-si aroge paternitatea, o pun pe seama sufletului popular rusesc, cu care pare a avea profunde afinitati. Dostoievski ramane totusi cel dintai care a surprins-o in liniile ei mari. Fara sa se asemene catusi de putin cu pesimismul soteriologic calvin, ideea aceasta a vinovatiei universale face deopotriva dovada unui foarte robust optimism, deoarece omul care experimenteaza acest sentiment cuprinde, in elanul dorului lui de mantuire, intregul destin al lumii. Sentimentul vinovatiei universale este tocmai dovada trairii acestui sentiment ortodox al solidaritatii cosmice. Pacatul initial, acela care a dat nastere haosului, este atitudinea luciferica, orgoliul. Omul, prin orgoliu, cautand sa-si gaseasca un sens existential propriu si autonom, se desprinde din legaturile iubirii divine. Dumnezeu este iubire- ,,Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire
dblquote , spune sf. Evanghelist Ioan. Existenta omului si a lumii, care este un dar al lui Dumnezeu, este in acelasi timp un reflex al iubirii divine. Iubirea, in ortodoxie, este un principiu ontologic. Existenta nu este posibila fara iubire, caci iubirea este existenta insasi. Iubirea este totodata temeiul armoniei cosmice, caci aceasta nu este decat o lucrare a iubirii divine active in lume si atragand toate lucrurile in sine, in miezul dogorilor ei. Omul exista cu adevarat numai atat cat iubeste, atat cat se confunda cu iubirea insasi. Cand se exclude singur din iubire, inceteaza de a mai exista. Pacatul nu este ceva substantial in sine, ci tocmai aceasta excludere din iubirea divina. A nu iubi inseamna a nu mai exista. Gasim la Dostoievski, in romanul Fratii Karamazov, intr-una din convorbirile staretului Zosima, acest semnificativ pasaj: ,,Parintilor, ma intreb: Ce este iadul?Eu il definesc astfel: suferinta de a nu mai putea iubi
dblquote . Cata vreme sufletul omenesc mai pastreaza in adancul lui puteri inca proaspete de iubire, mantuirea este, virtual, cu putinta. Cand insa este sleit de-a binelea, a intrat pe poarta deznadejdii definitive. Existenta deznadejdii eterne nu este decat un simulacru de existenta, o non-existenta. Starea de pacat, pe langa neparticiparea la adevarata existenta, mai este o stare. in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, publicatia literara romaneasca de cea mai pura spiritualitate, si totodata de cea mai frumoasa tinuta grafica ,, incat paginile ardeau, in indoita noblete, in mainile celui care o rasfoia
dblquote , era Gandirea , condusa de harismaticul Nechifor Crainic, revista la care colaborau, intre altii, Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, etc. Profesor universitar de teologie, poet, eseist, Nechifor Crainic, a avut o conceptie originala despre identitatea poporului roman, exprimata prin ecuatia romanescul= ortodoxism. ,,Pentru noi credinta crestina (ortodoxa)este singurul mod de a exista
dblquote . 'aai urmand conceptiei teandrice a lui Dionisie pseudo-Areopagitul, el a definit spiritul crestinismului nostru ortodox printr-o exceptionala formula a comuniunii si a schimbului de esenta :inomenirea lui Dumnezeu si indumnezeirea omului. ,,Natura umana fuzioneaza in Dumnezeu si realizeaza o singura persoana, istorica pe pamant, vestnica in ceruri
dblquote . Nu se poate imagina o mai inalta investire axiologica a omului, este suprema transevaluare spirituala a lui. Evident, viziunea lui Nechifor Crainic nu are nici o tangenta doctrinara cu panteismul lui Spinoza, totusi, pe creste o anumita apropiere se poate face intre aceasta formula a intrepatrunderii ontice : Dumnezeu om- Deus sive homo- si ecuatia filozofului olandez-Deus sive Natura. Rolul intelectualului crestin in viziunea lui Crainic ,,Odata castigata intelectualitatea unui popor, biruinta Bisericii este asigurata
dblquote - scria Nechifor Crainic in 1924 in revista Gandirea 6. Crainic a stiut sa-si foloseasca talantii primiti pentru a-si realiza opera de apostolat intelectual intr-o Romanie a carei cultura se descrestiniza, la inceput de secol XX. Eminentul teolog si publicist Emilian Vasilescu a vazut in Crainic pe unul din cei mai de seama apologeti crestini ai Rasaritului :,,Cel mai frumos capitol din opera apologetica a lui Nechifor Crainic este rechizitoriul culturii romanesti occidentalizate ce se dezvolta in afara sau impotriva ortodoxiei congenitale a neamului nostru
dblquote . Crainic a crezut ca intelectualitatea unui popor crestin ortodox nu poate apostazia ,,in masa
dblquote . Realitatea postbelica, guvernata de ighemonul sovietic, l-a contrazis. insa, aceste cuvinte scrise de Crainic in 1938 in eseul Ortodoxie 7 , ne-au ramas indrumatoare, chiar daca bolsevismul mai bantuie sufletele multor intelectuali romani: ,,Doctrina Bisericii reprezinta suprema viziune metafizica a lumii si a vietii pana la care se pot ridica stiinta si cugetarea cea mai inalta
dblquote . Nechifor Crainic, chiar de la varsta de 24 de ani, ca tanar teolog, simtise ca secolul XX se indeparta de Evanghelie, ca asa-zisii ,,oameni de cultura
dblquote nu mai voiau sa auda de ,,viata intelectuala bisericeasca
dblquote . in 1913, Crainic, afirma ca un intelectual crestin ,,nu trebuie sa scape niciodata prilejul de a pune fata in fata lucrurile cele vechi ale credintei cu cele noi ale civilizatiei, de a privi prin prisma religiunii toata complexitatea acestei civilizatii si de a scoate in relief cuvantul Evanghelie, clarificand astfel spiritele si introducand in viata moderna curentul viu si infiorator al credintei si moralei
dblquote . 8 intr-un inceput de secol XX, Crainic a inaugurat un curs de Istoria literaturii religioase si bisericesti , iar apoi in anii 1936-1938, l-a transformat in Curs de Teologie Mistica 9 . Aceasta monumentala lucrare ar trebui tiparita in zeci de mii de exemplare de catre Biserica ortodoxa romana, dar din pacate , facultatile de teologie post-decembriste se tem sa scoata de sub obroc opera lui Nechifor Crainic, considerata drept ,,fundamentalista
dblquote . Crainic defineste ,,Teologia Mistica
dblquote drept ,,Este stiinta indumnezeirii omului
dblquote . 6Revista Gandirea , an II, 1924 . 7 Revista Gandirea , an XVII , 1938. 8 Lumea noua , an I, nr.10- 12; februarie 1913. 9 Curs de Teologie Mistica retiparit in 1993, la Editura Trinitas din Iasi, dar cu pasaje cenzurate prin omisiune sau deformare semantica- fapt semnalat de o fosta studenta a lui Crainic. Vizionar al Histocratiei ca forma de guvernare a unei natiuni crestin-ortodoxe, Nechifor Crainic, a reusit sa decanteze ,,substanta specifica si adanca a nationalismului crestin
dblquote , careia ii corespunde in plan existential sentimentul nobil al demofiliei. Un exceptional eseu a publicat Crainic pe aceasta tema cu titlul Despre demofilie 10. Se vor intreba unii: la ce bun demofilia, de vreme ce in lume s-a impus democratia? Etimologic, demofilia este ,,iubire de popor
dblquote , ne spune Crainic , care nuanteaza intr-o definitie cuprinzatoare : ,, Nationalismul e un complex de sentimente, in care intra intreaga mandrie nationala, dar cand noi afirmam ca substanta lui morala e demofilia, ii recunoastem prin aceasta specificul crestin, care il deosebeste de celelalte forme ale nationalismului european. A iubi poporul dupa modul lui Iisus Hristos, care privind gloatele obosite, flamande si fara de adapost in amurgul zilei, a suspinat: -Mi-e mila de popor! - iata ce insemneaza a practica nationalismul demofil, sau nationalismul crestin
dblquote . Eseul despre demofilie era un discurs catre tinerii de atunci. Tinerii de azi, care abia daca au auzit de Crainic, nicicum sa-i cunoasca opera, pot lua aminte la aceste randuri ale sale:,,Nu va rusinati de mizeria poporului din care va trageti! Apropiati-va de ea cu fiorul milei dumnezeiesti a lui Iisus Hristos, care atingea ochii orbilor pentru a-i deschide, membrele intepenite ale paraliticilor pentru a le pune in miscare, spiritele indracitilor pentru a le vindeca, lesurile mortilor pentru a le da viata. Nationalismul crestin nu mai poate fi astazi un orgoliu, si cu atat mai putin o fanfaronada, ci o umilinta creatoare, pe care trebuie sa o traim in umilinta deznadajduita a natiei noastre si sa o vindecam
dblquote . Nechifor Crainic a fost un om al timpului sau, care discuta lucrurile pornind de la ansamblul de concepte vehiculat atunci. Desi nationalist si autohtonist, gandirea sa a asimilat numeroase tendinte manifestate in alte orizonturi culturale ale Europei, dintre care deloc de neglijat sunt scrierile lui Charles Maurras, Nicolai Berdiaev, Miguel de Unamuno, etc. Faptul nu este catusi de putin contradictoriu, nationalismul lui, nefiind deloc un ,,pasunism
dblquote refractar la orice influenta din afara si nici nu cultiva ura fata de alte neamuri. El credea in necesitatea ca fiecare natiune sa aiba posibilitatea sa-si valorifice propriul geniu, propria traditie, sa vina cu o contributie specifica la patrimoniul cultural european. Acest lucru ar putea fi realizat fara a se incalca drepturile unei alte natiuni si consecinta era ca, aparent paradoxal, cultivand propriile valori nationale, esti integrat in acelasi timp in marea cultura universala. Astfel, Crainic combatea ideile unor intelectuali romani contemporani, conform carora nationalitatea era o calamitate si impiedica pe om sa aiba acces deplin la deplina ,,umanitate
dblquote . Crainic, mai spunea ca un nationalism centrat pe valori excusiv nationale este un nationalism limitat si limitativ, care nu poate intra in legatura cu alte neamuri. Este nevoie de un principiu cu vocatie universalista, care,bine integrat in structura spirituala a natiunii, sa fie in acelasi timp capabil sa realizeze contactul cu restul lumii. Pentru neamul romanesc acest principiu este ortodoxia. 10Despre demofilie- revista Gandirea, nr.1, an XX. Iarasi este o observatie valoroasa, dincolo de diversitate, Europa avand in comun respectarea valorilor democratice, a drepturilor omului si civilizatia crestina. Raportul unitate-diversitate, iata un aspect al culturii in care observatiile lui Crainic pot fi valoroase si astazi. Crainic este mult mai intolerant fata de diversitatea interioara a natiunilor, Europa lui aparand mai mult ca o diversitate de monoliti.Desi opiniile lui au fost destul de schimbatoare, totusi se poate afirma ca Nechifor Crainic era adeptul unui model de tip ,,totalitar
dblquote asupra statului si societatii, model care gravita in jurul a doua concepte fundamentale : etnocratie si ortodoxie. Etnocratia desemna efortul pentru promovarea valorilor nationale pe care statul si societatea trebuia sa-l sustina si careia individul avea obligatia sa i se supuna. Idealul capata in maretie odata cu afirmarea ortodoxiei drept suprem principiu spiritual, catre care toti trebuiau sa tinda. Aceste idei au fost dezvoltate in paginile Gandirii , si in ale celor doua volume : Ortodoxie si etnocratie si Puncte cardinale in haos. Crainic a fost insa preocupat sa gaseasca justificari palpabile pentru obtiunile sale, aflandu-le in transformarile care se petreceau in Italia condusa de Mussolini. in numarul 4 din aprilie 1940, a revistei Gandirea (pp.308-313), dedicat lui Nechifor Crainic, cu ocazia implinirii a 50 de ani, Mariella Coanda analiza locul special pe care patria lui Dante il ocupa in opera lui Crainic. Motivatia era multipla: era vorba de Italia ca spatiu de cultura si depozitara a unor opere de arta unice, apoi, de Roma era legata etnogeneza poporului roman. Devenit in anii ldblquote 30 un aparator infocat al ideii latine, mentorul Gandirii nu putea manifesta decat pretuire pentru leaganul latinitatii noastre, si nu in ultimul rand, activitatea lui Benito Mussolini, considerat de Crainic drept cel mai mare educator care s-a ivit de la Iisus Hristos incoace. inca din 1932, de la vizita pe care a facut-o la Roma, unde l-a intalnit pe Il Duce, Nechifor Crainic a fost fascinat de transformarile petrecute in peninsula. in martie 1937, Crainic publica un articol intitulat Crestinism si fascism 11 in care, prezentand noile realitati ale Italiei fasciste, el cauta indreptatiri pentru propriile sale idei. Astfel ca fascismul desris este mai mult ,,fascismul
dblquote lui Crainic, imaginea lui Mussolini este mai mult imaginea pe care Crainic dorea sa o aiba despre acesta, astfel ca un istoric al fascismului italian ar trebui sa fie destul de prudent folosit in textul amintit, el este insa, foarte important pentru ce visa Nechifor Crainic, pentru tara sa. Autorul incepe prin a prezenta fascismul drept ,,o miscare politica nationalista, a carei putere napraznica a creat in lume un stat de structura cu totul noua, statul corporativ totalitar. El se deosebeste atat de statul democratic, tip al veacului al XIX-lea, cat si de statul proletar, nascocit de teoria comunista si realizat de revolutia bolsevica
dblquote . El se deosebeste fundamental de celelalte doua deoarece respinge ,,falsa teorie a claselor
dblquote , fundamentandu-se pe o noua viziune sociologica, corporatismul. O alta noutate absoluta este data de luarea in consideratie a crestinismului drept unul din pilonii de baza ai societatii. 11 Revista - Gandirea , nr. 3, an.XVI, pp. 97-103. Pentru Nechifor Crainic devenea evident ca ,,fascismul imbratisaza fara restrictie, fara modificare,religiunea catolica, adica religiunea traditionala a poporului italian. in conceptia mussolineana, omul, conceput nu ca individualitate egoista, ci ca personalitate morala, care da si primeste, e incadrat in familie, e incadrat mai sus in organizatia profesionala, e incadrat si mai sus in organizatia statului si, in sfarsit, e incadrat suprem in societatea spirituala a Bisericii crestine
dblquote . Sub raport religios, fascismul devenea o restauratie a catolicismului ca functie spirituala fundamentala a vietii italiene, dar nu a cezaro-papismului medieval, lucru care pentru Crainic este de mare importanta, deoarece el considera cezarismul papal o uzurpare, idee fireasca pentru un ortodox . BIBLIOGRAFIE 1.George Calinescu- Istoria literaturii romane de la origini si pana in prezent, Editura Minerva, Bucuresti, 1988, pp.873-876. 2. Nechifor Crainic- Nostalgia paradisului (1940), Editura Moldova, Iasi, 1994. 3. Nechifor Crainic- Zile albe, zile negre; Memorii, Casa Editoriala ,,Gandirea
dblquote , Bucuresti, 1981. 4. Oliver Gillet- Religie si nationalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Romane sub regimul comunist ,(traducere de Mariana Petrisor), Bucuresti , 2000,(p.313). 5. Revista Gandirea nr. 4, aprilie 1940. 6. Revista Gandirea an II, 1924. 7. Nechifor Crainic- Crestinism si fascism articol, in revista Gandirea, nr.3, an XVI. 8. Nechifor Crainic- eseul Ortodoxie , in revista Gandirea , an XVII. 9. Mircea Muthu- Balcanismul literar romanesc, vol.II, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2002. 10. Tudor Vianu- Arta prozatorilor romani, Editura Minerva, Bucuresti, 1988. 11. Tudor Vianu- Scriitori romani din secolul XX, Editura Minerva, 1986. Drd. ARGYELAN FLORINA CLAUDIA }