Impartirea teritoriului Munteniei si al Moldovei in judete si tinuturi s-a facut pe timpul lui Mircea cel Batran, in Muntenia si a lui Alexandru cel Bun, in Moldova. Pana in aprilie 1864 acestea – judetele si tinuturile – erau simple circumscriptii teritoriale care erau administrate in numele domnitorului, de unul sau doi juzi, capitani de judete sau ispravnici, in Muntenia, si de unul sau doi parcalabi sau ispravnici, in Moldova. Denumirile lor au evoluat in timp la ispravnici. Acestia aveau atributii militare, administrative si judecatoresti. Potrivit Regulamentelor Organice, conducatorii judetelor, in Muntenia si ai tinuturilor, in Moldova, erau ocarmuitorii care se ocupau de administrarea judetelor si a tinuturilor, pentru ca cea mai mare parte a activitatii judecatoresti a fost incredintata tribunalelor de tinuturi, in Moldova si judecatoriilor de judet in Munteni.
Prin Legea pentru consiliile judetene nr. 396 din 2/14 aprilie 1864 s-a prevazut ca in fiecare judet se statorniceste un consiliu care se aduna si reprezinta interesele locale, colective si economice ale judetului. Pana la modificarea Legii nr. 396/1864, prin Legea din 31 mai 1904, in lege nu erau cuprinse prevederi exprese care sa reglementeze personalitatea juridica a judetelor, desi aceasta rezulta implicit din intreg cuprinsul legii. Prin legea din 31 mai 1904, printre alte modificari si completari, s-a introdus un alineat nou (alin. 2) la art. 1, care prevedea ca judetul este persoana juridica. Consiliul judetean se compunea din cate doi membri trimisi de fiecare plasa. Acestia erau alesi de colegiul electoral din fiecare plasa.
Consiliile judetene
label
Referate
calendar_month
2010-01-17, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro
