label Referate autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Crisan Silviu
Cultura organizationala este un domeniu “la moda” al managementului zilelor noastre, pentru care interesul s-a declansat in deceniul VII al sec. XX, datorita: 1.performantei firmelor nipone, explicate intr-o masura apreciabila prin cultura lor specifica; 2.autorilor T. Peters si R. Waterman care – in lucrarea lor In Search of Excellence (aparuta in anul 1984) – au acordat o mare atentie culturii organizationale, accentuand asupra corelatiei dintre aceasta si performantele unora dintre cele mai competitive firme din lume.

Cultura organizationala - rezida in ansamblul valorilor, credintelor, aspiratiilor, asteptarilor si comportamentelor conturate in decursul timpului in fiecare organizatie, care predomina in cadrul sau si ii conditioneaza direct si indirect functionalitatea si performantele. Din aceasta perspectiva, cultura organizationala apare ca o combinatie de elemente umane constiente si inconstiente, rationale si irationale, de grup si individuale, intre care se deruleaza complexe si fluide interinfluentari, cu un impact major asupra functionalitatii si performantelor sistemului firma.

Constituie o parte intrinseca a abordarilor moderne privitoare la managementul resurselor umane. De aceea, perceperea culturii organizationale in toata complexitatea sa reprezinta premisa introducerii managementului performant al resurselor umane la nivelul organizatiilor, indiferent de natura si dimensiunile acestora.
Climatul organizational exprima starea de spirit a personalului, ce tinde sa prevaleze intr-o anumita perioada, reflectare atat a culturii organizationale, cat si a evolutiilor recente ale organizatiei, in special economice si manageriale.



1.2. Nivelurile culturii organizationale si subculturile componente

In literatura de specialitate, continutul culturii organizationale este tratat intr-o maniera forate diversa. Astfel:
Williams, Dobson si Walters structureaza elementele culturii organizationale pe 3 niveluri:
1.al credintelor si convingerilor, intiparit in constiinta personalului, si de care acesta adesea nu este constient;
2.al valorilor si atitudinilor, pentru care salariatii opteaza si pe care le etaleaza;
3.al comportamentului individual si de grup in cadrul organizatiei, care poate fi perceput prin observatii spontane si sistemice.
La randul sau, D. Roberts deceleaza in cadrul culturii organizationale urmatoarele 3 niveluri:
1.nivelul exterior, de suprafata, compus din comportamente, sloganuri, documente si alte elemente observabile ale culturii organizationale;
2.nivelul secund, alcatuit in principal din valorile si normele ce sunt partajate de salariatii organizatiei referitoare la ce este bun si rau in cadrul firmei, asumarea riscurilor, dezvoltarea organizatiei si salariatilor, serviciile oferite, etc.; acest nivel se reflecta in simboluri si limbajul utilizate in organizatie;
3.nivelul tertiar sau profund, ce reuneste credintele, convingerile salariatilor, ipotezele lor majore privind sensul si modalitatile de desfasurare a activitatilor in cadrul organizatiei; detectarea acestora este dificila chiar si pentru salariatii in cauza fara o investigatie focalizata asupra lor.