CURS GEOGRAFIE: APELE STATATOARE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
APELE STATATOARE Stiinta complexa, ecologia, studiaza interactiunile dintre organisme si mediul lor de viata. Pentru a explica modul de functionare a tuturor fiintelor vii, ea detaliaza si analizeaza toate nivelurile de organizare a lumii vii. Ecologia este stiinta care studiaza raporturile existente intre organisme si mediul lor de viata. Punct de convergenta a numeroaselor altor discipline - biologia, fiziologia, genetica, biogeografia,stiinta evolutiei - ecologia este o disciplina relativ tanara aparuta in anii 1930.insa numele i-a fost dat, in 1866 de biologul german Ernest Haechel. Ecologia studiaza toate nivelurile de organizare a lumii vii, cu exceptia celui individual. Ea cerceteaza fiintele vii in mediul lor de viata,dar si specia, populatia,comunitatea ecologica,ecosistemul si biosfera formata din totalitatea ecosistemelor. Fiecare dintre aceste niveluri este guvernat de legile chimiei si ale fizicii, de asemenea, ori de cate ori se trece de pe un nivel pe altul, apar noi proprietati. Aceste "proprietati emergente" specifice lumii vii, apar ca efect al interactiunii dintre diversii constituenti ai unui nivel. Atunci cand studiaza relatiile indivizilor cu mediul, oamenii de stiinta fac "autoecologie".Ei analizeaza comportamentul unei fiinte vii pe fondul limitarilor impuse de mediu si incearca sa inteleaga modul in care se adapteaza la acest mediu. De asemenea, evalueaza capacitatea de supravietuire a organismului respectiv atunci cand constrangerile mediului se modifica. Ecologii studiaza modul de adaptare a fiintelor vii la constrangerile mediului Pentru aceasta, studiile pe teren, asociate cu experimente de laborator,permit identificarea unor factori-cheie.Element fundamental al ecofiziologiei, factorul limitator este acel parametru fizico - chimic care exercita cea mai importanta actiune asupra speciei studiate.Daca acesta scade sub un anumit prag sau daca, dimpotriva, il depaseste, specia risca sa dispara. In deserturi de pilda, umiditatea mediului este cel mai important factor limitator. Valenta ecologica determina capacitatea unei specii de a popula diverse medii; ea depinde atat de mediu, cat si de adaptarile fiintelor vii la acesta. Ajungand la urmatorul nivel, ecologii incearca sa inteleaga modul de functionare a unei populatii. Pentru aceasta ei masoara si estimeaza pe perioade mari de timp variatiile efectivelor (nasteri si decese, varsta indivizilor,etc.).in continuare ecologii incearca sa identifice "nisa ecologica" a respectivei populatii: ansamblul necesitatilor alimentare si de alte tipuri care conditioneaza repartitia populatiei intr-un anumit loc.O retea de lanturi trofice acopera intrega suprafata a planetei Pentru ca doua specii sa supravietuiasca in acelasi spatiu ele trebuie sa-si imparta resursele.in consecinta nu vor ocupa aceeasi nisa ecologica.Dar identificarea nisei ecologice a unei specii este dificila, deoarece deosebirile dintre doua nise sunt uneori minime: doua specii pot beneficia de resurse identice, exploatandu-le in momente diferite ale zilei. Odata reusit acest lucru, ecologii isi continua investigatiile. Pentru a intelege rolul jucat de o populatie in ecosistemul in care traieste, oamenii de stiinta calculeaza un bilant energic, masurand - calitativ si cantitativ - consumul de alimente si productia de materie organica din ecosistem. Astfel ei pot descrie relatiile existente intre organismele consumatoare si cele consumate, cu alte cuvinte, verigile unui lant alimentar . Dar organismele se hranesc rareori cu o singura specie. Majoritatea participa la mai multe lanturi alimentare, creand astfel o retea trofica. Aceasta organizare in retea a fiintelor vii permite ecosistemelor sa absoarba orice perturbatii.Spre exemplu, daca o planta dispare, pradatorul isi poate indruma atentia spre o alta specie. Stabilitatea ecosistemelor si echilibrul intregii biosfere depinde in mare masura de bogatia de specii, adica de biodiversitatea lor.Cercetatorii sunt de parere ca un ecosistem este cu atat mai fragil cu cat numarul speciilor sale este mai mic. Data fiind insa complexitatea ecosistemelor, aceasta teorie nu a putut fi inca demonstrata. Adaptarea in armonie cu mediul inconjurator Fiintele vii dispun de mecanisme care le permit sa se adapteze la un mediu anume sau sa supravietuiasca eventualelor schimbari care survin. in vreme ce unele se marginesc sa-si adapteze comportamentul, altele dau dovada de adaptari morfologice sau fiziologice cu totul aparte. Oamenii de stiinta au definit trei niveluri de adaptare, caracterizate printr-o dependenta tot mai puternica a organismului fata de mediul sau de viata: aclimatizarea, acomodarea si adaptare propriu-zisa. AclimatizareaSe spune despre o fiinta vie ca s-a aclimatizat la un nou mediu daca poate trai si se poate reproduce aici. Aclimatizarea este posibila daca noile conditii sunt similare cu cele ale mediului de origine sau daca specia respectiva poate tolera variatii substantiale ale mediului. Numeroase specii pe care, intentionat sau nu, omul le-a introdus in regiune departate de locul de bastina s-au aclimatizat perfect. AcomodareaSpre deosebire de simpla aclimatizare , acomodarea implica un plus de reactii fiziologice sau comportamentale,care ii permit individului sa razbata in noul mediu.Astfel, soparlele isi schimba pozitia in functie de intensitatea radiatiei solare, pentru a limita variatiile interne de temperatura. Adaptareain acest caz, specia este cea care se adapteaza , nu individul in sine. Gratie unui echipament genetic deosebit organismul prezinta caractere morfologice si fiziologice care-i permit sa supravietuiasca in mediul sau de viata. Adaptarea este o consecinta a evolutiei, proces ce selectioneaza organismele cu cele mai bune adaptari la mediul in care traiesc. Lacuri, elestee, mlastini, lagune, mari intinderile de apa dulce sunt extrem de variate ca dimensiuni,amplasare si compozitie chimica. Echilibrul existent aici intre fauna si flora este foarte fragil.Viata din apele dulci a evoluat atat din mari, cat si de pe uscat. Majoritatea animalelor care traiesc in apa dulce, inclusiv pestii si micile nevertebrate, precum protozoarele si hidrele, au evoluat in mare si au patruns in apa dulce prin sistemele de rauri. Insectele, paianjenii si unele moluste au colonizat apa dulce provenind de pe uscat. Plantele acvatice provin si ele din mediul terestru, si unele varietati mai pastreaza inca trasaturile unei vieti terestre, precum stomatele - porii minusculi ce controleaza intrarea si iesirea din planta a gazelor ca oxigenul si dioxidul de carbon. Apele dulci pot fi impartite in doua tipuri: ape dulci, sau moi, si ape calcaroase (bogate in calciu), sau dure; exista, fireste, multe lacuri si elestee care se incadreaza intre aceste doua categorii. in ambele tipuri de mediu, organismele cele mai importante sunt bacteriile, elementul de baza in lantul hranei. Aceste plante simple nu pot supravietui in conditii acide si de aceea apele acide contin putine comunitati de animale. in schimb, in apele bogate in calciu bacteriile prospera. in consecinta, elsteele si paraiele din regiuni calcaroase sau cu piatra de var, bogate in calciu, contin cele mai mari comunitati acvatice, atat ca numar de indivizi, cat si de specii. De la balti pana la lacuri, de la mlastini pana la lagune , intinderile de apa statatoare au cele mai variate dimensiuni. Ele se intalnesc pe toate continentele,la orice latitudine si altitudine. Chiar si cel mai mic iaz adaposteste o flora si o fauna foarte sensibile la elementele mediului extern (compozitia chimica a apei si a solurilor invecinate, lumina, temperatura.). Studiul acestor organisme si al interactiunilor lor cu mediul, un fel de "oceanografie a lacurilor", se numeste limnologie. Plante acvaticeElesteele cu apa moale sunt bogate in plante acvatice, de la plante de mlastina si de balta care cresc in jurul lor, pana la plante care au radacina in malul de pe fundul elesteului si au frunze plutitoare, sau chiar plante care toata viata sunt complet scufundate in apa.Plantele acvatice au tesut intaritor (lignina) mai putin decat plantele terestre si au un invelis extern subtire (epiderma) care permit o mai mare flexibilitate,astfel ca ele sa se poata legana in curentii de apa. Spatiile mai pline cu aer, numite aerenchime, confera plantelor capacitatea de plutire si asigura un stoc de oxigen usor accesibil, care poate fi distribuit in tot corpul plantei. Flexibilitatea mai este favorizata prin faptul ca tesutul conducator al plantelor acvatice este dispus ca un singur miez central,spre deosebire de cel al plantelor terestre, la care tesutul conducator ia forma mai multor manunchiuri dispuse in jurul tulpinii. Piciorul cocosului de apa este un exemplu de planta cu frunze plutitoare si radacina in malul unui elesteu.Are doua tipuri de frunze - unele sub apa, fin divizate, care asigura rezistenta mica fata de curentii de apa, si altele plutitoare, plate si rotunde.Piciorul cocosului de apa infloreste primavara tarziu, formand mase de flori cu petale albe deasupra apei, asemanatoare cu piciorul cocosului. Sunt polenizate de albine si muste. Imersiune completa Plantele care traiesc complet submerse include diatomeele, unele specii formand depuneri calcaroase in peretii celulari. Diatomeele sunt inrudite cu algele si formeaza mase dense. Ciunea baltii este o planta submersa raspandita.Aceasta specie este adesea folosita in acvarii, deoarece produce cantitati mari de oxigen in timpul procesului de fotosinteza. Multe tipuri de plante acvatice plutesc la suprafata, inclusiv lintitele cu frunzele mici. Fiecare planta de lintita are diametrul de numai cativa milimetri si consta dintr-o frunza mica - de fapt o tulpina modificata - si radacini atarnate subtiri. Toamna se produc frunzulite cu radacini mici. Acestea acumuleaza rezerve de amidon si se lasa la fund, unde raman toata iarna. Primavara, dupa ce rezervele de amidon au fost folosite si s-au dezvoltat spatii cu aer in tesuturi, frunzele se ridica la suprafata.Plantele acvatice sunt de obicei autopolenizate sau ies la suprafata pentru a fi polenizate de insecte. Pe maluri, in apa sau pe fundul lacurilor traiesc diverse animale Alimentate de apele curgatoare si de precipitatiile atmosferice, apele statatoare se incarca, la contactul cu aerul si cu solul, cu diverse substante organice si minerale.Evaporarea concentreaza aceste elemente si poate determina formarea sarurilor, indeosebi clorura de sodiu. Rocile invecinate ofera si ele minerale esentiale pentru organismele vii: calciu, magneziu, natriu, potasiu, etc.Prin urmare variatia compozitiei chimice influenteaza stabilitatea mediilor acvatice continentale. Lumina determina repartizare pe verticala a organismelor in apa pana la adancimea la care patrund razele luminoase si alimenteaza cu energie organismele fotosintetice care stau la baza lanturilor trofice. in zonele mai adanci insa nu pot trai decat organismele adaptate la obscuritate sau capabile sa se deplaseze. Ca si in cazul oceanelor viata in lacuri este distribuita pe trei domenii . in zona pelagica, departe de tarm traiesc doua tipuri principale de organisme. Cele numite cu un termen generic necton sunt capabile sa se elibereze de constrangerile mediului apropiat. Pestii,de pilda, se deplaseaza liber. in schimb organismele ce alcatuiesc planctonul, care nu se deplaseaza decat gratie rarilor curenti subacvatici, sunt supuse constrangerilor mediului. Fitoplanctonul hraneste animalele zooplanctonului (larve de insecte, meduze mici, protozoare, etc.) Domeniul bentonic gazduieste bentosul - ansamblul organismelor care traiesc pe fundul apei: viermi, bacterii, moluste si larve de insecte,dar si organisme taratoare sau scurmatoare, care prezinta numeroase similaritati cu fauna subterana. Domeniul litoral este o adevarata imparatie a vegetalelor vasculare. Fixate de sol, aceste plante (stuf , trestie) formeaza o "centura verde" in apele mai putin adanci de la mal. Plantele "plutitoare" precum nuferii si broasca-apei, se dezvolta la adancimi ceva mai mari si "gazduiesc" in jurul lor numeroase bacterii, alge, viermi si cructacee.Amfibienii si testoasele prefera malurile.Suprafata apei ofera totodata loc de popas sau de cuibarit pentru diverse pasari migratoare. Lacurile sunt depresiuni ale scoartei terestre inundate, pe cand elesteele au fost create in general de om, pe solurile impermeabile, fapt care n-a impiedicat insa dezvoltarea unei flore bogate, de pilda stuf si trestie. Cand nu mai sunt exploatate, elesteele, evolueaza spe o stare similara cu aceea a lacurilor,dar, din cauza adancimilor reduse, procesele biologice sunt aici accelerate. in anumite perioade ale anului, de pilda, unele specii de alge se inmultesc considerabil.Acest fenomen este mai rar in lacurile naturale, unde volumul mare de apa joaca rolul unui "regulator". Mlastinile se situeaza la granita dintre mediile terestre si cele acvatice. Ca si pe uscat, schimbarile fizico-chimice cu atmosfera se desfasoara rapid, dar flora si fauna sunt specifice apelor dulci. Situatia in cazul lagunelor este diferita.Aceste intinderi de apa cu adancimi mici, comunica cu marea,fiind continuu influentate de ea.Astfel,diverse organisme marine gasesc in aceste ape conditii propice pentru anumite stadii de dezvoltare. Lagunele au o importanta considerabila pentru acvacultura, aici cultivandu-se scoici si crustacee (stridii, midii, crevete).Desi biodiversitatea lagunelor este scazuta,speciile adaptate la acest mediu se inmultesc rapid. Pe langa faptul ca sunt rezervoare de apa, elesteele pot fi folosite de om si pentru piscicultura. Iar suprafetele de apa mai mari, cum ar fi lacurile naturale sau artificiale, furnizeaza apa agriculturii si industriei.Din pacate, toate activitatile umane perturba echilibrul acestor ecosisteme fragile.Sustinerea la suprafata Larvele multor insecte,precum tantarii si boii de balta, folosesc pelicula superficiala pentru a-si reincarca stocul de oxigen. De asemenea, boii de balta maturi vin la suprafata pentru a-si umple stocul de oxigen, asemenea insectelor pradatoare mature, precum buhaii de apa si scorpionii de apa. Plantele acvatice care plutesc la suprafata asigura hrana si adapostul multor tipuri de larve de insecte. Omizile fluturelui portelan matur se hranesc cu frunze de nufar, lintitele sunt hrana pentru larvele multor alte specii de fluturi, iar plosnitele de apa si buhaii de apa isi depun ouale pe radacinile si suprafetele inferioare ale frunzelor de limtita. Viata pe fundul apei Malul tulbure de pe fundul elesteului, unde nivelul de oxigen este scazut,forfoteste de viata.Viermii mici, rosii, numiti tubifex,ce ating aproximativ 3-4 cm, traiesc in grupuri in interiorul unor tuburi. Se hranesc extragand materialul organic din mal. Ei sunt consumati de pesti si larvele unor insecte precum tantaroiul . Viermii rosii, larvele musculitelor, traiesc de asemenea in mal.Ei ating lungimea de pana la 2 cm si traiesc in tuburi formate din deseuri organice, legate laolalta cu panza. Larvele gandacului tipator se hranesc cu viermi rosii, asemenea larvelor mustelor de arinPesti de elesteu Apele calde ale elesteelor, pline cu nevertebrate mici si vegetatia luxurianta,reprezinta un habitat atragator pentru pesti, indeosebi pentru speciile care rezista in concentratii reduse de oxigen.Crapul comun, un peste cu corpul lat, gura mare iesita in afara, mustatile senzoriale si o inotatoare dorsala lunga, prospera in elestee si lacuri, in special acolo unde apa este calda si plina de plante. Crapii traiesc pana la 50 de ani in captivitate si pot atinge o greutate de 29 kg. Linul este un peste mai mic, cu corpul lat, care se hraneste in mal cu animale si nevertebrate mici. in timpul iernii, linul se ingroapa in mal, infasurat intr-un invelis de mucus. Cuvinte-cheie Ecofiziologia , sau autoecologia , studiaza functionarea unui organism pe fondul constrangerilor din mediul sau;ea determina deci adaptarea la un anumit mediu.Dinamica populatiei studiaza in principal variatiile de efective ale unei populatiiNisa ecologica a unei specii determina localizarea in ecosistem a indivizilor din acea specie si ansamblul reactiilor acesteia cu mediul.Reteaua trofica este ansamblul lanturilor alimentare dintr-un ecosistem.Limnologia este stiinta lacurilor si studiaza organismele existente in apele statatoare si interactiunile lor cu mediu.Litoralul se situeaza in apropierea malurilor unde apele sunt putin adanci. Domeniul pelagic desemneaza "largul", zonele departate de mal.Domeniul bentonic este cel de pe fundul apei. stiati ca?Pentru a se delimita de ecologisti(cu orientare politica), oamenii de stiinta prefera termenul de ecologi. Si ecologia stiintifica tine seama de actiunea omului asupra mediului: tehnosfera este rezultatul transformarilor aduse de om biosferei primitive; ea desemneaza biosfera moderna, in care majoritatea spatiilor naturale au fost modificate sau inlocuite cu ecosisteme agricole, urbane sau industriale.La suprafata apelor statatoare apar uneori "flori de apa , ca urmare a dezvoltarii exagerate a anumitor alge. Astfel,atunci cand conditiile devin favorabile reproducerii lor, algele Anabama si Pediastru elibereaza in apa o substanta care le stimuleaza cresterea. in acelasi timp insa, acest compus inhiba reproducerea celorlalte specii de alge. BibliografieArborele lumii(capitolul "Animale si plante"-elestee, lacuri, mlastini)Plante si animale(enciclopedia pentru tineri)Viata si ecosistemele (enciclopedia RAO)