label Referate autorenew 2025-09-29, 16:57
Izvoarele Dreptului comunitar sunt definite ca modalitati specifice prin care regulile de conduita considerate necesare in structurile europene devin norme de drept prin acordul de vointa al statelor membre. In sens material, realitatile europene, cerintele dezvoltarii economice si sociale configureaza vointa statelor de a stipula anumite norme juridice.



In sens formal, regulile de conduita considerate necesare in structurile europene pot fi exprimate în tratate, acorduri, directive, regulamente, decizii, etc. Dupa modalitatile de exprimare a regulilor de conduita din structurile europene se disting izvoare primare ale Dreptului comunitar si izvoare secundare ale aceluiasi drept.
3.1. Izvoarele primare ale Dreptului comunitar
Izvoarele primare ale Dreptului comunitar sunt actele juridice constitutive ale Comunitatilor Europene, având un caracter fundamental.
Într-o enumerare cronologica distingem:
Tratatul stabilind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, semnat la Paris, la 18 aprilie 1951 si intrat în vigoare la 25 iulie 1952;
Tratatul stabilind Comunitatea Economica Europeana, semnat la Roma, la 25 martie 1957 si intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958;
Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice, semnat la Roma, la 25 martie 1957 si intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958;
Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica pentru Comunitatile
Europene, semnat la 8 aprilie 1965 si intrat în vigoare la 1 iulie 1967;