Inca de la inceputul secolului trecut, Kant - urmarind un proiect de emancipare a conditiei umane - scria: Parintii care au primit ei insisi o educatie sunt deja niste modele dupa care se indreapta copiii. Dar pentru a-i face pe acestia mai buni, este necesar sa facem din pedagogie un studiu; altfel nu este nimic de sperat de la dansa, iar educatia este incredintata unor oameni cu pregatire rea (Kant, Im. 1992, p.15).
Spre sfarsitul aceluiasi secol, Eminescu - cu genialitate si profunda simtire - nota: "Astazi, ca totdeauna, ei (n.n. - adica "speculantii frumoaselor principii", care in locul unei legi pentru intemeierea instructiei generale "au urzit o cabala") striga: "raspandirea luminii si culturii in masa poporului"; in vremea aceasta insa poporul daca ar fi intrebat, le-ar raspunde: "boieri dumneavoastra, lumina ca lumina, nu zicem ca nu-i buna; dar, pana una alta, dati-ne mijloace de hrana, scapati-ne de briciul administratiei" "(Eminescu, M. 1991, p.156). Din perspectiva istorica, educatia parintilor - ca si educatia (poporului) in general - apare necesara, atat pentru cresterea si educarea copiilor, cat si ca o cale de emancipare spirituala si sociala, ca un vector al democratizarii educatiei si societatii.
Evolutiile rapide din viata sociala genereaza o cerere de continuare a proceselor de reinnoire a cunostintelor, deprinderilor si valorilor pe durata vietii. Din perspectiva unei analize sistemice, educatia parintilor apare ca o dimensiune a educatiei permanente si desigur, a educatiei adultilor.
Educatia parintilor - adultilor
label
Referate
calendar_month
2010-09-06, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
Madalina Nica
