Nu se poate spune cu exactitate cand au inceput sa fie utilizate conosamentele, cu toate ca au fost descoperite documente care confirmau ca diferite tipuri de marfuri au fost incarcate la bordul navelor de peste o mie de ani. Deoarece nu a existat un cod maritim formal de la greci sau romani, dreptul maritim s-a dezvoltat pe baza practicilor si obiceiurilor maritime.
Cerinta ca fiecare comandant sa aiba la bord un functionar este mentionata in “ The Ordonnance Maritime of Trani” din 1063 si se referea la un functionar care avea ca principala sarcina inscrierea marfurilor intr-un registru al marfurilor incarcate, registru ce facea parte din documentele navei. Conform “Custom of the Sea”, un manuscris din secolul al XIV-lea, comandantul navei nu era raspunzator pentru nici o marfa incarcata la bord si neinscrisa in registrul navei. Aceasta afirmatie poate fi considerata ca inceputul perioadei de tranzitie de la dovada orala (in lipsa unei afirmatii contrare poate fi rezumat ca pana atunci erau acceptate si confirmarile verbale) a incarcarii la dovada scrisa, cea care conduce eventual la un contract privat intre comerciant si comandant. Tot in aceasta perioada, marea majoritate a comerciantilor au renuntat la a calatori impreuna cu marfurile, acestea fiind predate comandantului in schimbul unui extras din “Register Book” care astfel devenea un titlu reprezentativ pentru marfurile incarcate. Problemele mai mari au aparut datorita faptului ca in cazul pierderii acestui unic document, comerciantul se afla la bunul plac al comandantului care avea singura dovada a incarcarii marfurilor la bord.
In Evul Mediu, comerciantii calatoreau impreuna cu marfurile si de aceea nu era nevoie de nici un fel de documente de transport. O reminiscenta a acestei practici, poate fi intalnita si in vremurile noastre, este inscrierea in contract a unei clauze care da unui reprezentant al navlositorului dreptul de a calatori impreuna cu marfa. Pe masura ce comerciantii au inceput sa aiba incredere in caraus, in faptul ca acesta va livra marfa unui agent al comerciantului, acestia au inceput sa solicite o recipisa care sa confirme ca un anumit numar si o anumita cantitate de marfuri a fost receptionata.
CUPRINS
1. Scurt istoric al conosamentului in transportul naval
2.Functiile conosamentului in transportul naval
3.Forma conosamentului in transportul naval
4.Tipuri de conosamente
4.1 Tipuri de conosamente in functie de modul de transmitere a
proprietatii
4.2.Tipuri de conosamente diferite din punct de vedere al
momentului incarcarii pe nava
4.3. Tipuri de conosamente diferite din punct de vedere al continuitatii
transportului
4.4 Tipuri de conosamente diferite din punct de vedere al persoanei care le
elibereaza
4.5.Tipuri de conosamente diferite in functie de modul de realizare a
transportului maritim
4.6. Tipuri de conosamente diferite din punct de vedere al rutei si
destinatiei de transport acoperite
5.Modul de semnare si eliberare a conosamentelor in transportul naval
6. Legatura dintre contractul de vanzare-cumparare,acreditiv si conosament
7.Clauzarea conosamentelor in transportul naval
8.Mentiuni pe conosament care pot afecta calitatea sa ca document de plata
9.Mentiuni pe conosament care nu afecteaza calitatea sa ca document de plata
10.Acceptarea conosamentelor la plata de catre banci
11. Conosamente neacceptate la plata
12.Garantia data de incarcator carausului
Functiile conosamentului in domeniul naval
label
Referate
calendar_month
2010-06-01, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
nicolae florin