GANDIREA
Definirea gandirii

Cand utilizam cuvantul gandire, putem sugera o serie intreaga de lucruri diferite. Putem sugera, de exemplu, ca meditam asupra unei chestiuni, care se leaga de o activitate intelectuala, sau ca rezolvam o problema, cum ar fi varianta cea mai buna de a ajunge la spital la timp pentru practica. Poate sugera si procesul de luare a unei decizii: „Nu stiu daca voi merge la aceasta petrecere. Ma mai gandesc; sa aleg profesia aceasta sau pe cealalta?”. Toate acestea sunt tipuri de activitati mintale, pe care le numim gandire.

Nu putem analiza procesul gandirii fara a ne opri asupra intelectului.
- Definitia intelectului: ”un sistem de relatii, procese si activitati psihice superioare ce cuprind: gandirea, inteligenta, memoria, imaginatia, limbajul; acest sistem e caracteristic omului, avand la baza dezvoltarea creierului si modelarea si integrarea socioculturala.
- Andrei Cosmovici (1996) definea gandirea „ca o succesiune de oper ii care duc la dezvaluirea unor aspecte importante ale realitatii si la rezolvarea anumitor probleme”. Cand vorbim de probleme ne gandim la dificultatile intampinate in calea atingerii unui obiectiv propus. Gandirea e un proces cognitiv de importanta centrala in reflectarea realitatii, care prin intermediul abstractizarii si generalizarii, prelucreaza informatii sub forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor.
- Inteligenta reprezinta o forma superioara de adaptare eficienta la realitate, prin actiune asupra acesteia si prin restructurarea datelor vechi. Inteligenta presupune a lua in stapanire ceea ce e nou.

STADIILE DEZVOLTARII INTELECTUALE LA COPIL



Gandirea, ca functie adaptativa, nu se exercita permanent. Omul gandeste indeosebi atunci cand este solicitat de probleme, de situatii inedite pentru care nu dispune in repertoriul sau – de acte invatate, de solutii gata-facute.

Din punct de vedere istoric si psihogenetic, gandirea este – prin origine – actiune. Principala conditie a aparitiei gandirii este deci interiorizarea actiunii. Procesul de constituire a gandirii prin “interiorizarea actiunii” antreneaza doua mecanisme: mecanismul operatoriu (transformarea actiunii in operatie) si mecanismul semiotic (trecerea de la acţiunea asupra obiectelor la operatii asupra reprezentarilor, semnelor, simbolurilor acestor obiecte).

O operatie nu este o actiune pur si simplu mintala, ci este o actiune interiorizata, devenita reversibila si gata de a “se compune” cu altele in cadrul unui sistem, constituind astfel demersul logic.

Prin urmare, nu putem vorbi de operatii propriu-zise pana ce actiunea mintala nu este reversibila si in acelasi timp solidara cu altele intr-un sistem. O asemenea achizitie este consemnata la copil in medie in jurul varstei de 6-7 ani.