Pentru a intelege corespunzator semnificatia prestatiilor oferite persoanelor cu handicap, este necesar un demers retrospectiv asupra statusului lor social, asupra locului si pozitiei lor in structura sociala. Multa vreme, persoanele cu handicap au primit ingrijiri in cadrul familiei sau comunitatii, fara a li se nega apartenenta la colectivitate.
Reactiile sociale fata de asemenea persoane (indeosebi cele de tipul caritatii, al filantropiei) erau fondate mai mult pe principiile religioase si morale; insa, odata cu aparitia capitalismului, aceasta categorie de persoane devine beneficiara unei atentii „speciale”, in contextul unei noi rationalitati care avea tendinta de a se imprima la nivelul tuturor sferelor vietii umane.
Beneficiile accordate persoanelor cu dizabilitati depind de reactiile sociale fata de acest fenomen. Daca la aparitia sistemelor de securitate sociala accentul era initial pus pe acoperirea riscului de invaliditate (prin alocatii, pensii), ulterior atentia s-a indreptat spre readaptarea profesionala si spre integrarea sociala.
In afara caritatii si ingrijirii in familie, care pot fi identificate in aproape toate societatile, raspunsurile si aranjamentele societale (mai mult sau mai putin sistematice) fata de problematica persoanelor cu dizabilitati inregistreaza o mare variabilitate. Fiecare dintre ele se bazeaza pe anumite principii, care le sugereaza avantajele. Insa, o analiza atenta a evolutiei poate pune in evidenta modul in care s-a produs negarea vechilor optiuni si adoptarea altora, pana atunci ignorate sau chiar respinse.
Ingrijirea persoanelor cu dizabilitati
label
Referate
calendar_month
2010-04-15, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro