In intelesul cel mai larg al cuvantului, invatarea constituie „procesul dobandirii experientelor individuale de comportare“ (A. N. Leontiev), deci nu e vorba numai de formarea priceperilor si insusirea unor cunostinte, ci
se cuprinde si formarea motivatiei, atitudinilor, sentimentelor, ca si a vointei. Tot ceea ce nu este innascut
este invatat, se formeaza in experienta, prin contactul cu mediul social si cel natural.
Procesul invatarii se desfasoara in mai multe faze:
- receptarea si inregistrarea materialului pe fondul unei stari de atentie si activare cerebrala;
- intelegerea si generalizarea prin formarea de notiuni, principii etc.;
- fixarea in memorie, actualizarea prin reproducere a cunostintelor si transferul acestora.
Invatarea este un proces complex la care participa intreaga scoarta cerebrala.
Tipurile de invatare au fost clasificate pe baza mai multor criterii:
- in functie de analizatorul care participa la invatare, distingem: invatare vizuala, auditiva, verbo-motorie, olfactiva, gustativa si kinestezica. Cea mai eficienta este cea combinata;
- dupa eficienta, invatarea poate fi: receptiv-reproductiva, inteligibila si creativa;
- dupa modul de organizare a materialului de invatare, distingem: invatare programata, euristica, algoritmica, prin modelare si rezolvare de probleme, prin descoperirea inductiva, deductiva si analogica;
- dupa operatiile si mecanismele gandirii: invatare prin observare, imitare, prin conditionare reflexa,conditionare operanta, prin identificare.
Invatarea scolara. Orientari contemporane in teoria si practica invatarii scolare
label
Referate
calendar_month
2010-12-01, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
bea bodis