Lanturile hoteliere

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Popescu Roxana
Hotelurile reprezinta forma traditionala de cazare turistica, devenita, in zilele noastre, o activitate economica integrata, creatoare de locuri de munca numeroase, directe si indirecte si care reprezinta o sursa importanta de venituri valutare (atunci cand este vorba de turism international).

Desi, in tarile cu industrie turistica dezvoltata, hotelurile detin principala pondere in structura unitatilor de cazare turistica, totusi, ponderea acestora in ansamblul mijloacelor de cazare se afla in scadere si cunoaste transformari profunde in ultimii ani. Astfel, hotelurile mici, independente, cu gestiune familiala, sunt in scadere ca pondere, in timp ce lanturile hoteliere se afla in plina expansiune.

De-a lungul timpului, pe plan mondial, s-au consacrat doua forme fundamentale de exploatare (operare) in domeniul hotelier: hotelurile independente si lanturile hoteliere integrate.
Independenta se refera la autonomia juridica, financiara si patrimoniala a intreprinderii hoteliere, ca entitate de sine statatoare.

Exista doua categorii principale de lanturi hoteliere:
a) lanturile voluntare, care grupeaza hoteluri independente;
b) lanturile integrate, constituite din unitati omogene.



Hotelurile independente, nevoite sa se adapteze la dinamismul cererii si pentru a contracara extinderea lanturilor hoteliere integrate (care incheie contracte de franciza sau de management chiar cu unele hoteluri independente), ajung sa se asocieze in lanturi hoteliere voluntare sau prefera sa ramana intr-o forma de exploatare individuala.
Un principiu de baza al exploatarii unui hotel, in lume, in perioada contemporana, ca alternativa a societatii unice, este considerat a fi disocierea fondului de comert de patrimoniul imobiliar.

Fondul de comert poate fi definit [2] ca un bun mobil preponderent necorporal, care, pe langa elementele necorporale (clientela, vadul comercial, dreptul de inchiriere, licenta, firma – in sensul de denumire sau numele sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza), cuprinde si elemente corporale (materiale, utilaje, mobilier, amenajari si instalatii) aflate in legatura cu exercitarea activitatii hotelului. Elementele necorporale sunt cunoscute sub numele de fond comercial.

Persoana juridica detinatoare a proprietatii fondului de comert (societatea de exploatare) este distincta de persoana detinatoare a patrimoniului imobiliar (societatea imobiliara). Controlul, respectiv, proprietatea majoritara asupra celor doua societati il poate avea un investitor unic sau investitori diferiti. De regula, cel care exploateaza de facto un hotel, de exemplu, este proprietarul fondului de comert, iar proprietarul patrimoniului imobiliar este o entitate interesata de plasamente imobiliare. intre cele doua persoane juridice se incheie un contract de inchiriere sau de concesiune imobiliara. Pretul chiriei si durata contractului se negociaza intre cele doua parti, iar in cazul contractului de concesiune imobiliara pretul este reprezentat de o redeventa anuala, durata contractului fiind, de regula, de minimum 20 de ani.