Viata politica constituie, in genere, o emergenta, concurentiala. in disputa pentru putere, actorii principali – clasa politica, elitele politice, partidele politice – impun in prim-planul confruntarii si al ofertei atat programe, cat si lideri, iar deznodamantul luptei politice, de cele mai multe ori, este determinat de catre dimensiunile personalitatii conducatorilor.
Liderul politic poate fi privit din mai multe perspective simbolice: elitista (V. Pareto, M. Weber, G. Mosca, R. Michels, C. Radulescu-Motru) – ca individ care isi dobandeste statutul si rolul de exceptie pe scena politica in virtutea unor calitati naturale deosebite, inteligenta, curajul, puterea de munca, vocatia mesianica, predispozitia spre actiune –, psihologica si psihanalista (E. Erikson, H. Lasswell) – succesul si notorietatea publica fiind considerate drept parghiile de rezolvare si compensare ale frustratiilor juvenile refulate –, sociologica (M. Weber, S. Moscovici) –care supraliciteaza calitatile liderului prin originea acestora in ceva suprauman, inaccesibil cunoasterii, charisma, ori artistica (R.G. Schwartzenberg) – care priveste liderul politic, prin similitudine cu lumea show-biz-ului, ca o vedeta a spectacolului si marketingului politic, model-imagine construit de oameni specializati in arta persuasiunii si comunicarii – ce se legitimeaza ca sef „institutional al unui grup si care, prin prezenta sau activitatea sa, influenteaza, conduce, reprezinta, exprima interesele unui grup, formuleaza scopurile si elaboreaza strategiile si tacticile politice (…) care sa corespunda atat asteptarilor grupului, cat si necesitatilor momentului”.1 Asadar, leadership-ul politic reprezinta suma si rezultatul, de context, a unor capacitati intelectuale si practice in arta de conducere.
Leadership-ul Politic - o abordare antropologica
label
Referate
calendar_month
2010-02-04, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro