label Referate autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu M.Minulescu
" …Esenta culturii, ba chiar a vietii in sine este comunicarea."(E.T.Hall)



Limbajul este functia de utilizare a limbii in raporturile cu ceilalti oameni. Este o functie complexa care presupune o indisolubila conlucrare a celorlalte functii, in special a celor intelectuale si motorii. Intelegerea cuvintelor impune o perceptie clara si antreneaza memoria semantica, imaginile si gandirea, iar rostirea sau scrisul implica priceperi motorii foarte complexe, o conduita atenta si voluntara.Vom vedea ca in limbaj sunt prezente si starile afective, influentand vorbirea si transmitandu-se celorlalti. De aceea, poate ar fi mai corect sa caracterizam limbajul mai degraba ca o activitate, decat ca o functie, asa cum e cazul gandirii.
Limba este o realitate supraindividuala, existand in afara oamenilor, consacrata in obiecte. Este o unealta cu care noi actionam nu asupra lucrurilor, ci asupra oamenilor. Ca orice unealta, ea nu poate fi utilizata decat de o inteligenta. La drept vorbind, exista si un sens foarte larg al termenului limba: totalitatea reactiilor exprimand trairi psihice. Limba e alcatuita dintr-un sistem de cuvinte gata constituit, un vocabular, si anumite reguli de imbinare a lor. In legatura cu natura cuvintelor, trebuie sa precizam ca ele sunt semne - indicii care inlocuiesc obiecte, fiinte, fenomene, actiuni.


Din punct de vedere lingvistic si psihologic, delimitarea dupa continut a notiunii de limba si a celei de limbaj devine metodologic necesara. Daca le-am considera echivalente, ar insemna sa identificam obiectul lingvisticii cu cel al psihologiei sau invers, ceea ce ar fi evident o eroare. Delimitarea dintre cele doua notiuni este impusa, asadar, de insusi faptul ca ceea ce studiaza lingvistica este diferit de ceea ce studiaza psihologia.
Diferentierea intre limba si limbaj o vom face prin compararea lor dupa anumite criterii - istoric, ontogenetic, functional-instrumental.
Astfel, din punct de vedere istoric, limbajul precede limba; aceasta se constituie pe baza dezvoltarii aparatului fonator si pe masura dezvoltarii si obiectivarii structurilor limbajului. Initial, limba exista si se manifesta in forma limbajului oral interindividual. Treptat insa, limba se va detasa relativ de limbaj, constituindu-se intr-o entitate specifica, obiectivata prin intermediul unor sisteme de semne grafice si al unor reguli logico-gramaticale de punere in corespondenta cu cuvintele orale si de combinare in sintagme purtatoare de mesaje.