label Referate autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Lect. Univ. Dr. Corina Petica
Marturisirea este recunosterea de catre o persoana a unui fapt pe care adversarul sau isi intemeiaza pretentiile si care este de natura sa produca efecte probatorii impotriva celui care a facut-o[1]. Ea reprezinta un mijloc de proba lasat, ca si celelalte mijloace de proba, la libera apreciere a judecatorului.

In trecut, marturisirea avea o forta probanta deosebita, fiind considerata „regina probelor”, o probatio probatissima. Dreptul modern a renuntat la o atare supraevaluare a marturisii, iar unii autori ii contesta nu numai caracterul de a constitui un mijloc de probatiune, ci insasi utilitatea. Astfel, cu referire la marturisire, un procedurist italian remarca ca aceasta este „cea mai inutila din lume”[2].



Marturisirea isi pastreaza si astazi intreaga sa utilitate practica. Forta sa rezida in insusi actul de vointa al partii, caci daca acesta face unele declaratii potrivnice propriilor sale interese, explicatia unei atare atitudini rezida in faptul ca ea corespunde, adesea, realitatii. Dar cum precizeaza unii autori, marturisirea este cea care „pare la prima vedere ca cea ma convingatoare”, deci uneori, din diferite motive, marturisirea poate fi contrara realitatii. Iata de ce legislatiile moderne nu mai ataseaza marturisirii o valoare probanta absoluta.

[1] A se vedea in acest sens A. Ionascu, op. cit., p. 255.; art. 2730 C. Civ.it., pentru o definitie legala a acestui termen;

[2] G. Oberto, Les elements de fait reunis par le juge: l’admisibilitte de la preuve dans le proces civil italienne, comunicare prezentata la Congresul international de drept de la Atena;