Metafizica Teatrului

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:57
De aproape un secol, teatrul a devenit un capitol al istoriei filosofiei, parasind vechile sale vesminte si incercind sa camufleze ultimele ramasite ale metafizicii. Nu se mai afla in joc doar istoria unor personaje mai mult sau mai putin arbitrare, patimile pasiunii ori dramele constiintei. Rolurile principale incep sa fie detinute de marile probleme ale existentei si de rezolvarile care le pot fi propuse.



Realitatea cotidiana e tot mai mult evacuata din orizontul teatralitatii, fiind inlocuita cu ceea ce am putea sa numim, pe urmele fenomenologilor, « atitudinea anti-naturala ». Nu mai poate sa fie vorba despre o reflectare a vietii, despre reproducerea acelor situatii si gesturi pe care le stim din experienta noastra zilnica. Teatrul devine o cautare a sensului vietii, o provocare la adresa tabieturilor si platitudinilor, o alunecare inspre mister. Tocmai de aceea, ne-am propus sa infatisam in acest eseu modul in care gindesc teatrul trei dintre marii teoreticieni (si practicieni) polonezi
ai domeniului : Witkiewicz, Kantor si Grotowski.

Stanislaw Ignacy Witkiewicz (1885-1939) este una dintre marile personalitati ale literaturii poloneze din secolul XX. A scris eseuri, romane, piese de teatru, tratate filosofice, dorind parca mereu sa se afle in prim-planul scenei si sa-i surprinda pe contemporanii lui prin excentricitatea ideilor si a atitudinilor sale, trecind cu mare usurinta de la rolul de play-boy la acela de filosof auster, dozindu-si cu grija dispretul sau disperarea. Satul de farsele istoriei, pe care le prevazuse, de altfel, in scrierile sale, se sinucide la citeva zile dupa izbucnirea celui de al doilea razboi mondial, aflind ca si armata sovietica atacase Polonia.