- este ghidata de o ipoteza;
- este intentionala, adica este subordonata unui scop precis si explicit de cercetare;
- este sistematic planificata, adica nu are loc intâmplator;
- este selectiva, adica orientata spre anumite obiecte, concentrata pe anumite aspecte ori pe un anumit numar de insusiri;
- este in mod sistematic inregistrata si pusa in legatura cu propozitii mai generale (astfel, observatia devine o simpla adunare de date mai mult sau mai putin interesante, care insa nu spun nimic);
- este supusa verificarii si controlului in ceea ce priveste: validitatea; fidelitatea; precizia.
Am putea adauga faptul ca observatia naiva poate furniza doar anumite perceptii, impresii, si date lipsite de semnificatie, in timp ce observatia stiintifica produce cunostinte. Metoda observatiei este cea mai veche metoda si prezinta pentru sociologie - ca si pentru celelalte stiinte - o metoda de baza. Desi foarte veche, observatia nu este deloc o metoda invechita, ci - asa cum au demonstrat cercetari recente - ea isi pastreaza intacta valabilitatea, mai mult chiar, ea dovedeste acuitatea observatiei stiintifice, sociologul Robert K.
Merton a pus-o in legatura directa cu noi functii de cunoastere, proprii acestei metode, prin care un loc privilegiat il ocupa serendipitatea. Fenomenul denumit de Robert K. Merton serendipitate consta in relevarea unor fapte neasteptate, aberante si capitale, care contravin ipotezei initiale, dar care au rolul sa reorienteze cercetarea catre noi ipoteze, ceea ce poate conduce in final la imbogatirea cunoasterii.
